Când mi-am fixat obiectivul în Strava pentru anul 2021 m-am gândit că o să fie un an cu mai mult sport, cu mai multe sesiuni de alergare și cu un tonus muscular mult îmbunătățit.
Față de planul inițial însă au apărut ceva ajustări…distanța de 1000 de km setată inițial a fost atinsă însă doar pe jumătate, partea bună fiind totuși că am depășit distanțele alergate în 2019 sau 2020. Astfel, cifrele pentru 2021 sunt 52 de ore de alergare, în 59 zile, în 501 km. Este bine/ se putea și mai bine zic eu, însă per ansamblu mă bucur că am reușit să mențin un oarecare ritm al practicării sportului, concomitend cu multitudinea de lucruri de făcut acasă sau la birou (mâncătoare de timp), cumulat cu de nevoia de interacțiune cu cei mai mici membrii ai familiei& soția. Nu sunt sportiv de performanță, deci nu trăiesc din ce alerg, însă cu siguranță alergarea mă face să simt că trăiesc, îmi dă o stare de bine (endorfina) și mă ajută să îmi pun ordine în anumite idei din capul meu.
Cu toate restricțiile în vigoare am reușit chiar să și alerg la ceva concursuri de alergare (Brașov Heroes, Maratonul Olteniei virtual, România Andurantă – Rafael Codlea, Brașov Marathon, Maraton NU Melanom, UVT Liberty), marea majoritate fiind pentru cauze sociale (mai puțin UVT Liberty, unde am alergat și pentru că mi-a plăcut cum arăta medalia).
Din poza de final lipsește medalia de la Brașov Marathon, unde am o lecție învățată importantă. La acest concurs am fost înscris din 2019 la proba de maraton, iar datorită condițiilor epidemiologice am ajuns să alerg abia în 2021. Ca la orice concurs, planificarea, echipamentul, psihicul și antrenamentul, au făcut diferența. Condițiile au fost aproape îndeplinite, antrenamentul a existat însă nu în condițiile optime, în sensul că a fost mai mult pe plat decât montan, astfel că în ziua concursului nu am reușit să mă încadrez în timpul limită de la ultimul CP și deși puteam să continui alergarea până la finish și să primesc medalia (cum au făcut alții) am ales să mă opresc și să încerc la următorul concurs (cu lecțiile de rigoare).
De asemenea din poză lipsește și medalia de la Maratonul montan Rafael din luna octombrie, când datorită unei accidentări dureroase (fasceita plantara) a fost imposibil să particip, alegând să mă recuperez și să fiu apt pentru viitoarea ediție.
Deși în ultima vreme cam fiecare județ are cel puțin un concurs de alergare (făcând abstracție de pandemie), am sezizat că taxa de participare a ajuns să fie nejustificat de mare (raportat la kit-ul oferit de exemplu, în mare parte asigurat cu produse de la sponsori), ceea ce mă determină să fiu foarte selectiv în a arunca cu bani pentru a alerga. Din valoarea a 2-3 înscrieri de genul pe care le ocolesc voi putea să îmi cumpăr următoarea pereche de încălțări (și am nevoie și de asfalt și de trail). Adică din perspectiva mea de sportiv amator care vrea să își mai depășească uneori limitele, concomitent cu menținerea unei sănătăți fizice și psihice foarte bună, mi se pare că unii vor să se îmbogățească rapid fără să aibă în vedere costurile ridicate a unor echipamente sportive mai ok, că mai sunt și costuri de deplasare și cazare pentru participanți. Dar atâta timp cât există încă doritori, cred că sunt eu absurd/ sărak.
Pentru anul 2022, mi-am setat din nou distanța de 1.000 km (cu o mai bună planificare), să termin proba de maraton de la Brașov Marathon (fără descalificare) și cel mai important pentru acest an este să nu mai am parte de accidentări (prea grave).Cât despre participarea la alte concursuri, voi rămâne setat pe cele care susțin și o cauză socială (gen Hospice, Rafael, Brașov Heroes), iar participarea fizică va fi orientată pe zona Brașovului/ adiacentă (pentru a face economie de timp și costuri), în fond primează sănătatea și starea mea de bine, dincolo de o medalie și mai multe pliante cu reduceri de la sponsori.
Recent Comments