Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.
Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.
Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).
Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.
Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.
În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).
La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!
Recent Comments