A trecut deja ziua de 1 Decembrie, steagurile naționale au fost puse la păstrare până anul viitor (a și fost ceva vânt mai puternic), mândria și atitudinea ceva mai naționalistă s-au atenuat și am revenit cumva la viața de zi cu zi, în care ne enervează traficul, vremea, politicienii, coronavirusul, etc. Dar, suntem în luna decembrie, când ne dorim să fim mai buni, să ne aducem aminte și de spiritualitate și dacă se poate să mai facem niște fapte bune ca să ne simțim mai bine/ să dăm bine față de alții sau pe social media/ să primim puncte bonus pentru un loc în Rai.
Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva celor care aleg să facă aceste fapte bune de sărbători, dar, cumva parcă multe astfel de fapte bune apar și dispar la fel ca filmul Home Alone fix în preajma Crăciunului, când practic mă simt asaltat vizual și auditiv în mass-media și nu numai, de campanii de strângere de fonduri/ jucării/ alimente/ etc., pentru cei ”care au nevoie” și ”vor să se bucure de sărbatori”. Adică, să înțeleg că doar de sărbători se pot bucura? doar de sărbători putem și noi să renunțăm la niște lucruri pe care probabil oricum le țineam aruncate printr-un șifonier? sau doar atunci putem achiziționa câteva bunuri pentru cei nevoiași?
Sunt sigur că cei care vor avea parte de donații se vor bucura și vor aprecia ceea ce primesc, iar aparent, viața lor le va părea ceva mai frumoasă pentru că, vor avea și ei de sărbători, masa îmbelșugată, haine mai bune, jucării. Și astfel pe principiul win-win, cei care primesc vor simți sărbătorile chiar și în stomac, iar cei care le-au oferit, vor simți ceva mai mult și în inimile lor (creier) aceste sărbători.
Și totuși sunt 12 luni într-un an, 365/ 366 ( minus 2/ Paște+Crăciun), o grămadă de zile în care există oameni cărora le-ar prinde bine un fel/ orice fel de ajutor, există cauze care nu au pauză până la sărbători, iar noi chiar putem face fapte bune renunțând la o părticică mică din timpul/ energia/ bogăția noastră, aparent fără să ne afecteze prea mult viața noastră ”normală”. De fapt, orice faptă bună ne va afecta (pozitiv evident) la nivel spiritual, psihologic și neurolingvistic, pentru că bucuria de a ajuta produce chiar și serotonină, cunoscută și ca hormonul fericirii. Ceea ce vreau să spun este că a face fapte bune doar de sărbători este echivalentul mesei îmbelșugate de care se bucură cei mai nevoiași o dată/ de două ori pe an… există oameni (mici și mari) care cred că doar de Crăciun apar fructele, dulciurile, jucăriile, hainele și încălțările- oare și vouă vi se pare acest fapt o minciună frumoasă (doar) de sărbători?
Poate sunt eu mai ciudat și mi se pare doar mie că prin acest comportament social specific sărbătorilor, se întreține de fapt o aparență, care pe termen lung produce mai multe efecte negative decât pozitive, având în vedere că ajungem cumva să ne programăm binele doar ne sărbători, respectiv să condiționăm starea de bine a unor semeni tot în acceași perioadă. Răzleț, în mass-media, mai apare câte un subiect care transcende neuromarketingul sărbătorilor și ajungem să ne oripilăm (pe moment) cum s-a ajuns ca să ”trăim” mai ales comercial sărbătorile, să ne raportăm mai ales la cadourile oferite/ primite în această perioadă, la cât de plin este frigiderul/ la câtă risipă se face. În acel moment, când ne trezim (poate) din beatitudinea mâncării și a cadourilor, ajungem (poate) să constatăm lipsa credinței adevărate (”cum era mai demult”), a faptului că au trecut repede și aceste sărbători, iar binele singular pe care poate l-am făcut să ne producă, paradoxal, mai degrabă îndoială și regrete (doar în subconștient).
Cum rămâne deci cu acel Carpe Diem, adică cu acel principiu care ne zice că fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare? și dacă există căi de a amplifica bucuria vieții, de ce să nu profităm!?
Nu îmi place să particip la campanii de donații în preajma sărbătorilor; cred eu că binele se poate face oricând, preferabil în liniște și constant. Există oameni care construiesc un spital, există fundații care ajută oamenii care au can_cer sau care îi ajută pe cei cu disabilități, există posibilitatea de a face donații lunare și recurente, de a participa direct, de a duce lucruri unor oameni care au nevoie și pe lângă poate treci în fiecare zi. Nu trebuie să aștepți Crăciunul sau Paștele pentru a face bine, iar binele nu se rezumă doar la a oferi mâncare/ lucruri de strictă necesitate în această perioadă.
Dacă un mic fluture, prin bătăile aripilor poate produce chiar o tornadă (Butterfly effect) gândește-te cum poți tu, zi de zi (sau măcar mai des decât de sărbători), impacta viața celor de lângă tine doar cu o vorbă bună, o mângâiere, o haină, o bucată de pâine…oare cum s-ar simți mintea și inima ta cu atâtea doze zilnice de serotonină?
