0724.76.00.44 hello@viatacadar.ro
      Cum?

      Cum?

      ”Un scop fără un plan este doar o dorință”. Antoine de Saint-Exupéry

                    Cea mai provocatoare întrebare după un ”ce…?” este cum? Vrei să schimbi ceva la viața ta, vrei să alergi un maraton, vrei să începi să (…). După ce ai devenit conștient de ceea ce vrei, vine acest cum care te provoacă să gândești: să evaluezi situația actuală, să conștientizezi resursele disponibile, să îți asumi responsabilitatea timpului și a modului de utilizare a resurselor, să îți planifici acțiunile viitoare, să te îndrepți spre acționare.

                    În momentul în care întrebarea cum își face apariția, tocmai s-a depăsit zona de confort și în mintea noastră începe să apară un sâmbure din dorință de a evolua, dincolo de frica inerentă a eșecului. Adică începi să te gândești cum ar fi să…știi tu, acel sentiment când îți reușește ceva, când corpul tău este plin de dopamină și parcă plutești și auzi sunete noi în jurul tău și vezi lumea în alte culori- sentimentul trăit al reușitei. Când uiți cât de greu a fost, de efortul, timpul și energia investite și începi deja să te gândești la următorul pas- când ”te crezi legendar Prometeu”.  Partea cea mai faină la acest proces este că un coach te poate ajuta să vizualizezi și să ”trăiești” toți pașii până la atingerea obiectivului, iar în acest timp, la nivel cognitiv ajungi să îți asumi și să aștepți obținerea succesului ca pe un pas normal. Nu sunt doar povești este neuroștiință, iar în ultimii ani diferite studii pe care le găsim translatate în cărți scrise de autori ca Malcom Gladwell, Joe Dispenza, Daniel Goleman, și mulți alții care au studiat diferite ramuri ale neuroștiinței, au relevat puterea pe care o avem la nivel de subconștient și câte putem realiza cu acesta dacă îl (re)programăm.

                    Ce dorești să realizezi? Cum te-ai simți atunci când ai realiza ceea ce ți-ai propus?

                    Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.

                    Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.

                    Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.

                    Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și cum să îți împlinești potențialul, mă poți contacta la hello@viatacadar.ro

      Ce?

      Ce?

                    Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.

                    Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.

                    Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.

                    Ce faci? Acest ”Ce”, deși este scurt, este destul de provocator. Adică deși te pot observa și auzi, nu doresc să trec prin filtrul propriei gândiri și să judec în privința a ceea ce faci tu acum, ci te provoc pe tine să (te) evaluezi/ să apreciezi ceea ce faci și să răspunzi în consecință.

                    Ce înseamnă asta pentru tine?  în loc de întrebări de genul de ce faci asta/ de ce simți să faci asta, care ar viza mai degrabă acțiunea sau scopul unui demers, evitându-se introspecția sinelui pentru a identifica adevărata motivație care începe/ menține o acțiune. Evident, după ce are loc un Aha despre adevărata energie care ne alimentează o acțiune se pot conștientiza credințe și valori care reprezintă fundamentul deciziilor zilnice.

                    Ce ai zice să…faci ceva pentru tine? Ceva care să te ajute pe termen lung să depășești o barieră, un obstacol, o limită (auto)impusă?

                    Ce se poate întâmpla dacă ieși din zona de confort? Păi clar o să transpiri, o să te simți inconfortabil, o să vezi următoarele bariere, o să îți auzi creierul căruia îi place liniștea și comoditatea, cum tânjește după acea inerție care nu îl pune să gândească, o să simți mirosul fricii. Și apoi, ce va urma?  Adaptare-Evoluție-Sete. O nouă sete, care a ieșit la suprafață din ungherele unui creier aflat în hibernare, care este inundat de serotonină (am trecut la next level), dopamină (and I feel good) și endorfină (acum sunt calm, încrezător și dețin controlul asupra situației).    

                    Ce dorești? În timp ce alergam azi printr-un parc (sub efectul unor endorfine probabil), făceam comparație între Brașov (care este acasă) și București (unde temporar este jobul de luni-vineri). Și am avut o revelație, având în minte versurile lui Cheloo-Vicii (”Trag in piept aerul jegos de Bucuresti”) că acest aer se găsește uneori și în Brașov, că mirosul, urâtul și mizeria sunt în orice oraș. Aș dori să aleg să văd mai degrabă cerul frumos sau o clădire frumoasă, să mă concentrez pe mirosul unei flori, să aud păsările în locul claxoanelor. Fără a deveni un visător și un ignorant care nu vede lumea din jur, doar un om care alege să vadă, să audă și să simtă dincolo de negativismul care simt că este o constantă a acestui mare oraș.

      Ce alegi? Ce faci pentru asta? Ce te oprește? Ce ai nevoie ca să…? Ce vrei să schimbi începând de…?

                    Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, Ce te oprește ca să mă contactezi? hello@viatacadar.ro

      MAEȘTRII, MEȘTERI, AMATORI

      MAEȘTRII, MEȘTERI, AMATORI

      Achiziționarea recentă a unui apartament, ne-a pus în postura realizării unor modificări/ personalizări a spațiilor interioare. Am dorit să ne punem amprenta personală asupra unor pereți de culoare albă, așa că am căutat materiale, culori, nuanțe și evident aplicatori.

      În cazul materialelor folosite am rămas la 2 firme din piață, optând în final pentru cea care avea reprezentanța în Brașov, deoarece am avut ocazia să vizualizăm efectiv cum arată pereții după aplicarea materialelor. Evident aceasta a fost partea cea mai ușoară…a urmat căutarea și alegerea unor aplicatori. Am constatat că în piață există oferte pe alese din partea meșterilor sau a maeștrilor (de la Mircea citire), cei care se pricep sunt puțini, stau prost cu timpul (mai ales vara) și nu sunt deloc ieftini. Nu contest neapărat prețurile cerute (raportat la cerințele lucrării), doar am constatat raportat la timpul de execuție-munca prestată-costuri că se pot face bani frumoși din zugrăveală. Prețul solicitat pentru 3 pereți s-a apropiat de salariul meu lunar (pentru maxim o săptămână de lucru pentru un meșter cu experiență), așa că am decis să îmi formez noi abilități, gândindu-mă și la vremurile în care părinții mei, profitând de plecarea noastră în vacanța de vară, zugrăveau întregul apartament. Am avut ceva emoții având în vedere costurile materialelor, a sculelor specifice și a amatorismului meu în ceea ce privește acest tip de lucrări, însă cred că m-am descurat onorabil (după spusele soției și a vizitatorilor).

      Toate bune și frumoase, am pregătit spațiile, am acoperit parchetul, marginile adiacente pereților unde aplicam noua culoare, am stabilit necesarul de materiale (cu ajutorul celor de la magazin) și o săptămână și jumătate mai târziu (timp de amator), am reușit să termin provocarea.

      Am învățat o serie de lecții valoroase din care își voi împărtășii și ție, asta în cazul în care ai timpul necesar pentru o astfel de lucrare și dorești să salvezi banii de manoperă:

      1. Internetul oferă informații din plin privind materialele și modul de utilizare/ aplicare al acestora, așa că sacrifică-ți o zi pentru a te informa și lua notițe;

      2. Asigură-te că ai cumpărat toate materialele necesare pentru a prevenii timpii morți în care trebuie să faci alte drumuri la magazine;

      3. Protejează cât mai bine zonele adiacente pereților unde vei zugrăvii (parchet, geamuri, uși, ceilalți pereți) pentru că astfel vei scutii din timpul de curățenie la sfârșitul lucrării;

      4. Ai în vedere că banda de hârtie și cartonul/ nailonul folosite pentru a proteja, vor trebui date jos/ scoase la final (evită să dai cu prea multă vopsea pe acestea pentru că se vor da jos mult mai greu);

      5. După alegerea modelului și a nuanței cu partenerul de viață, asigură-te că atunci când faci amestecul cu pigmenții iese ceea ce vă doriți  (puteți testa cu cantități mai mici să vedeți cum iese);

      6. Păstrează o cantitate din vopseaua finală (amestecată cu pigmenți) pentru aplicarea de retușuri (în caz de reparații imediate sau după ce înlăturați banda de protecție și mutați/ montați mobila și celelalte lucruri pe poziție);

      7. În cazul aplicării unor straturi multiple pe pereți (amorsă, glet, vopsea cu pigmenți, ceară de protecție), permiteți materialelor să se usuce chiar dacă durează chiar și o zi (consultați fișele tehnice);

      8. Nu trebuie să îți fie rușine să pui întrebări, să ceri sfaturi și tips-uri privind aplicarea și folosirea materialelor atunci când le cumperi (sigur cei care le vând au aceste informații și astfel vă puteți faceți munca mai ușoară);

      9. Nu fărabat la sculele folosite (gletieră, bureți, cârpe, spatulă, pensule, trafalete, etc.), mai ieftin nu înseamnă mai bun/ mai ușor;

      10. După fiecare etapă/ zi de lucru, curăță toate sculele folosite și fă o mică curățenie a spațiului de lucru (chiar dacă există folie/ carton pe jos);

      11. Există straturi de protecție cu ceară care pot proteja zugrăveala, lucru util mai ales dacă aveți copii mici (tine cont de timpul de uscare a vopselei aplicate înainte de a aplica protecția finală);

      12. După fiecare strat aplicat, verifică să nu se formeze picături/ mini acumulări de material pe perete- vor fi mai greu de reparat/ corectat după uscare, mai ales dacă dorești să obții anumite modele pe perete;

      13. Folosește cu încredere mănușile de protecție, măști, haine și încălțări de care te poți lipsi după terminarea lucrării;

      14. Păstrează bonurile de achiziție a materialelor și sculelor, majoritatea magazinelor le vor primi înapoi în cazul în care ai cumpărat prea multe față de necesar;

      15. În cazul unor picături, pete de vopsea căzute pe parchet/ geam (dacă au trecut de folia de protecție), șervețelele umede pentru copii te vor ajuta să le înlături mai ușor;

      16. Pentru a calcula timpul necesar pentru lucrare, ai în vedere numărul de straturi care se aplică, timpul de uscare al acestora și o marjă extra de timp (în cazul materialelor care necesită 8-24 de ore de uscare nu prea ai ce face și trebuie să aștepți chiar dacă ți se pare că pierzi 1 zi de lucru);

      17. Atenție la materialele cu uscare rapidă (gen glet), pentru că este posibil ca 1-2 ore să lucrezi continuu pentru a obține uniformitate pe perete și pentru a nu fi nevoie de retușuri ulterioare (mănâncă ceva înainte și hidratează-te permanent).

      Cam acestea sunt lecțiile învățate pe timpul proiectului de amenajare, am învățat lucruri noi din diferite surse dar și pe propria piele (cu costurile aferente), însă la final suntem mulțumiți de rezultat și ca să o citez pe soția mea am economisit și ceva bani (cheltuiți evident pe alte lucruri necesare  la un apartament nou).

      Tu ce ai aplicat, învățat în cazul (re)amenajărilor locuințelor voastre?

      Brașov Marathon ediția a X-a

      Brașov Marathon ediția a X-a

      Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea întâmpla!

                    Cu câteva zile înainte de desfășurarea Brașov Marathon, în timp ce mă antrenam pe o buclă din traseul de concurs, mă gândeam ce fain ar fi dacă aș reuși totuși să particip și eu. Nu apucasem să mă înscriu și când m-am trezit a fost prea târziu. Astfel că în momentul în care cei de la Garmin România m-au anunțat că am câștigat o înscriere gratuită la această ediție mi-a venit să țip de bucurie. După ce m-am liniștit, am început să schițez traseul de parcurs, punctele și timpii intermediari, echipamentul necesar și modul de abordare a cursei. Aste pentru că aveam încă în minte lecția din 2021, când lipsa de antrenament și de pregătire a aceleiași curse, au dus la ratarea timpului intermediar de la Cariera cu 30 de minute, ducând astfel la descalificarea din cursă. Evident anul acesta pe lângă planificarea de rigoare, am crescut frecvența antrenamentelor și cel mai important, frecvența antrenamentelor de trail. Cred că este aproape imposibil ca doar cu antrenament de asfalt să reușești să termini o astfel de cursă (în timpii limită).

                    După ce am avut confirmarea înscrierii am început să mănânc mai mulți carbohidați și să mă hidratez mai mult, pentru a asigura o rezerva utilă necesară depunerii efortului care urma. De asemenea am început să urmăresc și prognoza meteo, pentru că deși fiind în Brașov unde este teoretic mai răcoare, am simțit pe pielea mea cum o temperatură prea mare, mai ales pe porțiunea care urcă spre Postăvarul mă afectează destul de mult (când este prea cald pe timpul unei curse simt o nevoie majoră de a devora cantități mari de apă). Din fericire în ziua concursului temperatura a fost mai mult decât ideală, temperatura de pe traseu și disconfortul termic fiind mai mici decât ceea ce am simțit după ce am trecut linia de finish.

                    A venit și ziua concursului și dimineața eram nerăbdător  să ajung în zona de start, trezirea fiind de la ora 06:00, cu suficient timp la dispoziție ca să servesc un mic dejun cu proteine și să descarc toate emoțiile pe care le simțeam în stomac.

                     Mă bucur că deja este al doilea concurs din Brașov la care, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov și a RATBV s.a., se asigură transportul gratuit spre și dinspre zona de începere a concursului, eliminându-se astfel blocarea unor parcări și mai ales poluarea produsă de mașinile personale.

                     Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am pers pe jos până la zona de start, unde am început să simt energia electrizantă care începea să crească odată cu apropierea orei de start. Era sâmbătă dimineața deci erau mai puțini susținători sau turiști în zonă, așa că sportivii aveau timp și spațiu suficient ca să se salute, să se îmbărbăteze sau să își facă încălzirea.

                     Pentru acest concurs am folosit pentru prima dată bețe de alergare pe lângă echipamentul standard pe care îl am de obicei compus din bentița, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie, Hoka One SpeedGoat4 (teoretic pensionați cu peste 800 km la activ), vesta de alergare Salomon ADV SKIN3 5, 2 bidoane Salomon de 500 ml (v-am spus că fac urât dacă nu am apă), 4 geluri diferite și 1 magneziu, căniță pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc paharele de plastic) și foița de ploaie (obligatorie conform regulamentului).

                     M-am încăpățânat să încerc să folosesc aplicația Strava instalată pe ceasul Samsung Gear 3 pentru monitorizarea alergării, deoarece ceasul Polar M430 încă își face treaba însă bateria nu mai ține mai mult de 25-30 km (oare știți să meargă schimbată undeva această baterie?). Am regretat maxim la final, nu am reușit să monitorizez mai deloc alergarea, Strava a dat erori și din păcate după acest concurs nu am toate datele ca să am o idee despre ce trebuie să îmbunătățesc (cred că este un semn că trebuie repetată experiența). 

                     Startul a fost dat la ora 08:00, doar pentru proba de maraton, iar urcarea pe serpetine parcă a urmat imediat, cu un ritm de alergare mai scăzut față de start, datorită posibilității mai reduse de a depăși pe cărarea îngustă. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe alergarea a fost destul de alertă, fiind totuși încă primii km ai cursei și un traseu cu mai multă coborâre, ritmul scăzând pe porțiunea de urcare pe albia râului (unde era ceva noroi și pietre care alunecau). Până la culmea Crucurului am alternat alergarea cu mersul alert pentru dozarea efortului, fiind în același timp mereu atent la timpii intermediari obligatorii.

                     Am ajuns cu 1 oră mai repede decât anul trecut la km 14, respectiv intersecția culmea Crucurului cu Peștera de Lapte, unde un grup de turiști m-au încurajat cu beriile reci care ne așteptau mai încolo (evident că psihicul meu s-a tot gândit apoi la o bere rece servită la cabana Postăvarul). Mai încolo nu aștepta berea, era doar partea cea mai distractivă a cursei, urcarea verticală până pe Vf. Postăvarul- a fost momentul când am folosit din plin bețele și când am simțit din plin că am mușchi la picioare și la fund (aviz amatorilor care vor fund bombat, recomand această urcare). Odată ajuns pe Vf. Postăvarul, am atins clopoțelul, am făcut o poză pentru soție ca să știe că sunt bine și am început coborârea. Am ajuns rapid și în timpul limită intermediar la Carieră, am servit o gustare, mi-am refăcut rezerva de apă și am reînceput urcarea spre culmea Crucurului. A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stehil, mai departe spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și din nou o ultimă urcare. Am simțit din nou încordarea mușchiilor și km parcurși până am ajuns în Șeaua Tâmpei, de unde după încă o cană de cola am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa.

                     Odată ajuns pe aleea Tiberiu Brediceanu știam că ce a fost mai greu a trecut și deja mă gândeam la linia de sosire unde mă aștepta familia (cea mai bună motivație din timpul cursei ca să mă determine să uit de crampele musculare și să nu mă opresc). Ultimii 3 km i-am parcurs alături de un concurent din Cluj, motivându-ne reciproc să uităm de durerea mușchilor care ne îmbiau la fiecare pas să ne luăm o pauză.

                     Chiar dacă finish-ul a coincis cu timpul când  familia era la baie, organizatorii au fost amabili și mi-au permis să mai repet odată trecerea liniei de final astfel încât Liam, băiatul meu cel mare, care alergase în ultima oră cu toți alergătorii pe porțiunea de final a cursei, să o facă și cu mine și evident, să primească el medalia de finisher (așa sigur prinde gustul de medalii și alergare).

                     A fost o cursă solicitantă, care obligatoriu trebuie să aibă în spate antrenamente pentru a rezista și pentru încadrarea în timpii intermediari, dar dacă doriți să vă provocați ca să ieșiți din zona de confort și să vă depășiți limitele, vă recomand să participați la acest maraton- repet, cu antrenamentul de rigoare. Veți avea parte de transpirație din plin, veți simți toți mușchi de la picioare și fund, veți avea parte de super voluntari pe traseu cu super atmosferă, de puncte de hidratare cu de toate și evident un traseu bine semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să vă bucurați și de natură). Kit-ul de participare și medalia de final vor reprezenta bonusuri care vă vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni la acesta (pain is temporary, gain is forever).

                     După ce am terminat cursa am zis că este  ”a one time experience”, însă acum după ce a trecut durerea de mușchi, mă gândesc deja să accept provocarea și anul viitor participând la următoarea ediție.

                     Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon.

       Keep on Running!

       

       

       

       

       

       

       

       

       

       

      Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

      Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

                     După 2 ani de amânări, mi s-a părut ireal când am ajuns în Piața Unirii într-o mulțime de oameni care păreau nerăbdători să alerge din nou într-un cadru organizat și fără restricții,  cu acel vibe unic pe care poți să-l simți doar la un astfel de concurs. Știam că sunt mulți înscriși, bănuiam că unii vor renunța din cauza vremii, însă locul de start era aproape la fel de plin ca la edițiile trecute.               

                    Fiind o zi ploioasă care cerea deplasarea cu mașina, mi s-a părut genial parteneriatul cu RATBv prin care cei înscriși la concurs s-au putut deplasa gratuit către locul de start, prevenindu-se astfel inundarea zonei (și așa aglomerată) de mașini (cârcotașii vor spune că s-au pierdut bani la buget, eu voi spune că s-a păstrat aerul mai curat). Ca o sugestie pentru viitor, aș face aceasta informare și prin mail/ alte mijloace, având în vedere că nu toți folosesc aplicația Facebook (da, chiar mai există și astfel de oameni).

                     Deoarece ploua mărunt, am planificat să ajung cu 20 minute înainte de start, suficient timp cât să salut câțiva alergători, să fac încălzirea și să mă întâlnesc cu Andrei și Andreea, partenerii de la acest concurs  cu care am ales să alerg având aceleași obiective: să nu ne accidentăm și să fie distractiv. Cu aceste gânduri am pornit ușor în alergare către Pietrele lui Solomon, destul de greoi dat fiind faptul că la ora 12:00 s-a dat startul pentru cros și semimaraton. Bănuiesc că nu s-a dat startul separat pentru a nu încurca prea mult circulația, deși la ritmul de alergare a celor aproape 1000 de participanți tot a durat ceva timp până s-a eliberat zona circulată.

                     Ca de obicei, atât aglomerația cât și cei care aleargă la început ca pentru o probă de 100 m (excludem alergătorii gen Vitalie) au început să dispară după ce am trecut de Pietrele lui Solomon. Alergarea până la cariera din Poiana Brașov a fost light, cu ceva porțiuni de mers pe gheață în care Hoka One Speed Goat 4 s-au comportat acceptabil (adică nu am căzut, dar nici nu am putut alerga). După o bucată de ciocolată la punctul de hidratare (foarte bună, nu știu exact firma), am continuat prin pădure spre răscrucea ”La Bancuță”, inițierea pe această buclă dezvăluind că urmează un soi de Electric Castle în alergare, cu noroiul aferent (bună ideea cu sprijinul pe coarda de alpinism la coborârea abruptă). Până la Șeaua Tâmpei tot ce îmi amintesc este ploaie mocănească și rece care uneori devenea mai deasă și mai rapidă, noroi și zăpadă, bălți și noroi, porțiuni de margine de râpă alunecoasă la care mi-am antrenat din plin mușchii fesieri.

                      Ocolirea Tâmpei a fost la fel de light având în vedere traseul plat, aici am fost impresionat (negativ) doar de peisajul cam rar al pădurii, ca rezultat al furtuniilor sau a exploatării din zonă (nu cunosc proporția), sper doar să mai rămână ceva verde în zonă.

                     Evident cireașa de pe tort al acestui concurs, a fost și rămâne ultima bucățică din traseu care duce ”La Troiță”, care pe lângă o frumoasă pantă care vrea să verifice dacă mai ai energie, mușchii de la picioare, voință, anul acesta a avut și noroi din belșug. Am vrut să mă conving că este terapeutic  și  ajutat de încălțările Hoka m-am tăvălit puțin prin noroi (dovada în poză), însă apoi după ce am ajuns la Troiță, sunetul de război parcă al tobelor (mulțumim frumos ) și o mână întinsă a unui voluntar care nu te lăsa să aluneci (mulțumesc frumos) m-au energizat și mi-au asigurat sprintul până la finish.

                     A urmat un ceai cald, o evaluare scurtă a echipamentului și noroiului aferent, un suc bun de la Olympus și un shot Urban Monkey, papa bună #fărăbazaconii de la FruFru și o deplasare rapidă către casă și un duș fierbinte de data asta.

                    A fost o ediție altfel, noroiul și ploaia au avut farmecul lor, voluntarii au fost de vis, mulțumim frumos pentru că ați îndurat frigul, ploaia și ne-ați încurajat!. Mă bucur că am putut participa măcar la un concurs de alergare anul acesta, probabil că a fost singurul (exclud concursurile care au scop clar definit de a strânge donații gen Hospice sau Rafael ) având în vedere prețurile care mi se par cam prohibitive (din 2-3 participări aș putea să-mi schimb încălțările la care am cam depășit kilometrajul) și abia aștept următoarea ediție (rămâne concursul meu preferat pe care sper că nu-l voi rata în niciun an).

       PS. Ediția din acest an a Semimaratonului Intersport Brașov a spijinit demersul celor de la Asociatia Magic care doresc să ofere cât mai multă joacă și bucurie copiilor cu afecțiuni grave –  la Spitalul de Copii din Brașov,  prin crearea unui spațiu de joacă potrivit și vesel în curtea interioară- încă mai puteți face donații pe paginile de AICI.