0724.76.00.44 hello@viatacadar.ro
      Alergare prin 2021

      Alergare prin 2021

                Când mi-am fixat obiectivul în Strava pentru anul 2021 m-am gândit că o să fie un an cu mai mult sport, cu mai multe sesiuni de alergare și cu un tonus muscular mult îmbunătățit.

                Față de planul inițial însă au apărut ceva ajustări…distanța de 1000 de km setată inițial a fost atinsă însă doar pe jumătate, partea bună fiind totuși că am depășit distanțele  alergate în 2019 sau 2020. Astfel, cifrele pentru 2021 sunt 52 de ore de alergare, în 59 zile, în 501 km. Este bine/ se putea și mai bine zic eu, însă per ansamblu mă bucur că am reușit să mențin un oarecare ritm al practicării sportului, concomitend cu multitudinea de lucruri de făcut acasă sau la birou (mâncătoare de timp), cumulat cu de nevoia de interacțiune cu cei mai mici membrii ai familiei& soția. Nu sunt sportiv de performanță, deci nu trăiesc din ce alerg, însă cu siguranță alergarea mă face să simt că trăiesc, îmi dă o stare de bine (endorfina) și mă ajută să îmi pun ordine în anumite idei din capul meu.

                Cu toate restricțiile în vigoare am reușit chiar să și alerg la ceva concursuri de alergare (Brașov Heroes, Maratonul Olteniei virtual, România Andurantă – Rafael Codlea, Brașov Marathon, Maraton NU Melanom, UVT Liberty), marea majoritate fiind pentru cauze sociale (mai puțin UVT Liberty, unde am alergat și pentru că mi-a plăcut cum arăta medalia).

                Din poza de final lipsește medalia de la Brașov Marathon, unde am o lecție învățată importantă. La acest concurs am fost înscris din 2019 la proba de maraton, iar datorită condițiilor epidemiologice am ajuns să alerg abia în 2021. Ca la orice concurs, planificarea, echipamentul, psihicul și antrenamentul, au făcut diferența. Condițiile au fost aproape îndeplinite, antrenamentul a existat însă nu în condițiile optime, în sensul că a fost mai mult pe plat decât montan, astfel că în ziua concursului nu am reușit să mă încadrez în timpul limită de la ultimul CP și deși puteam să continui alergarea până la finish și să primesc medalia (cum au făcut alții) am ales să mă opresc și să încerc la următorul concurs (cu lecțiile de rigoare).

                De asemenea din poză lipsește și medalia de la Maratonul montan Rafael din luna octombrie, când datorită unei accidentări dureroase (fasceita plantara) a fost imposibil să particip, alegând să mă recuperez și să fiu apt pentru viitoarea ediție.

                Deși în ultima vreme cam fiecare județ are cel puțin un concurs de alergare (făcând abstracție de pandemie), am sezizat că taxa de participare a ajuns să fie nejustificat de mare (raportat la kit-ul oferit de exemplu, în mare parte asigurat cu produse de la sponsori), ceea ce mă determină să fiu foarte selectiv în a arunca cu bani pentru a alerga. Din valoarea a 2-3 înscrieri de genul pe care le ocolesc voi putea să îmi cumpăr următoarea pereche de încălțări (și am nevoie și de asfalt și de trail). Adică din perspectiva mea de sportiv amator care vrea să își mai depășească uneori limitele, concomitent cu menținerea unei sănătăți fizice și psihice foarte bună, mi se pare că unii vor să se îmbogățească rapid fără să aibă în vedere costurile ridicate a unor echipamente sportive mai ok, că mai sunt și costuri de deplasare și cazare pentru participanți. Dar atâta timp cât există încă doritori, cred că sunt eu absurd/ sărak.

                Pentru anul 2022, mi-am setat din nou distanța de 1.000 km (cu o mai bună planificare), să termin proba de maraton de la Brașov Marathon (fără descalificare) și cel mai important pentru acest an este să nu mai am parte de accidentări (prea grave).Cât despre participarea la alte concursuri, voi rămâne setat pe cele care susțin și o cauză socială (gen Hospice, Rafael, Brașov Heroes), iar participarea fizică va fi orientată pe zona Brașovului/ adiacentă (pentru a face economie de timp și costuri), în fond primează sănătatea și starea mea de bine, dincolo de o medalie și mai multe pliante cu reduceri de la  sponsori.

      Sărbătorile vin

                Sărbătorile nu mai sunt ce erau odată! este o replică pe care o tot aud zilele astea. Însă sărbătorile sunt aceleași, mai degrabă cred s-a schimbat contextul în care au loc acestea și mai ales s-au schimbat oamenii prezentului.

                 Dar să pornim de la ce înseamnă o sărbătoare– conform definiției din DEX ’98, este o zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important. În cazul de față sărbătorile de iarnă înseamnă sezonul de ski, Moș Nicolae, Moș Crăciun, petreceri de revelion, mâncare și băutură (fără număr că doar avem pastile de digestie acum), brazi, luminițe, cumpărături, cadouri și dacă ne aducem aminte, mai este un eveniment cu adevărat important. Evident este vorba de nașterea Domnului care teoretic este principalul eveniment important care merită sărbătorit în luna decembrie.

                 Zilele acestea am reflectat puțin la trecut, la ce însemnau aceste sărbători de iarnă pentru bunicii și părinții noștrii, pentru a înțelege că trebuie să fim totuși recunoscători pentru prezent. Pentru bunici, care nu aveau televiziune prin cablu, Internet, Netflix și mall, sărbătorile înseamnau stat acasă (refill fizic/ mai ales că iarna era serioasă, nu ca acum), însemna mâncat din producția recoltată peste an din gospodăria proprie și practic acumularea de rezerve (în limbaj de sală) pentru a avea energie pentru a o lua de la capăt anul următor. Totodată era sezonul când odată cu postul religios (era și atunci în trend dar nu pentru a slăbii), oamenii aveau mai mult timp și de partea sufletească (refill interior), de tradițiile locale, de interacțiunea cu cei din comunitate, de timp cu familia.

                  După 1989, lucrurile au mai evoluat, părinții au trecut de la comunism la capitalism și totul s-a schimbat: libertate de exprimare și de mișcare, mâncare la discreție, entertainment televizat la alegere (și nu doar 1 canal), socializare cu prietenii, copii și colinzi, Moș Gerilă transformat în Moș Nicolae, cadouri mai elaborate, încă timp de calitate în familie, smerenie și credință cu ocazia nașterii Domnului.

                 Și am ajuns și în timpul prezent, când am ajuns să vorbim despre stresul sărbătorilor: despre alegerea cadourilor potrivite, în timp ce alergăm prin magazine după mâncare deosebită și oferte speciale, despre alegerea ținutelor perfecte pentru diverse petreceri, în timp ce tot felul de emisiuni promovează valori (sau nulități) și reclame care ne bombardează și ajung să distorsioneze total sensul real a conceptului de Crăciun. Adică observ deja la băiatul meu care deși încă mic, este mai interesat de lumini și brăduți, globuri, cadouri și comercial, deși încercăm să-i insuflăm și spiritul religios&sufletesc al Crăciunului, dar pare că toate simțurile lui sunt sub avalanșa neuromarketingului care are ca scop principal să vândă, nu să mântuiască.

                 Nu vreau să cad în extrema lui ”ce diferit și ce bine era pe vremuri”, să fac astfel de afirmații ar însemna totuși să nu accept că lumea este într-o continuă mișcare și că transformările din jurul nostru sunt inerente.

                 Ce vreau să spun este că vă doresc să aveți ce pune pe masă (fără să exagerați), să pierdeți cât mai puțin timp alergând după cadouri și să petreceți timp minunat alături de cei dragi (mai puțin prin magazine), ascultați/ cântați colinzi, odihniți-vă și încărcați-vă sufletul cu adevăratul spirit al Crăciunului, sărbătorind nașterea lui Cristos.               

      Crăciun binecuvântat!

       

       

       

       

       

       

       

      Aparențe

      Aparențe

                  A trecut deja ziua de 1 Decembrie, steagurile naționale au fost puse la păstrare până anul viitor (a și fost ceva vânt mai puternic), mândria și atitudinea ceva mai naționalistă s-au atenuat și am revenit cumva la viața de zi cu zi, în care ne enervează traficul, vremea, politicienii, coronavirusul, etc. Dar, suntem în luna decembrie, când ne dorim să fim mai buni, să ne aducem aminte și de spiritualitate și dacă se poate să mai facem niște fapte bune ca să ne simțim mai bine/ să dăm bine față de alții sau pe social media/ să primim puncte bonus pentru un loc în Rai.

                  Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva celor care aleg să facă aceste fapte bune de sărbători, dar, cumva parcă multe astfel de fapte bune apar și dispar la fel ca filmul Home Alone fix în preajma Crăciunului, când practic mă simt asaltat vizual și auditiv în mass-media și nu numai, de campanii de strângere de fonduri/ jucării/ alimente/ etc., pentru cei ”care au nevoie” și ”vor să se bucure de sărbatori”. Adică, să înțeleg că doar de sărbători se pot bucura? doar de sărbători putem și noi să renunțăm la niște lucruri pe care probabil oricum le țineam aruncate printr-un șifonier? sau doar atunci putem achiziționa câteva bunuri pentru cei nevoiași?    

                  Sunt sigur că cei care vor avea parte de donații se vor bucura și vor aprecia ceea ce primesc, iar aparent, viața lor le va părea ceva mai frumoasă pentru că, vor avea și ei de sărbători, masa îmbelșugată, haine mai bune, jucării. Și astfel pe principiul win-win, cei care primesc vor simți sărbătorile chiar și în stomac, iar cei care le-au oferit, vor simți ceva mai mult și în inimile lor (creier) aceste sărbători.

      Și totuși sunt 12 luni într-un an, 365/ 366 ( minus 2/ Paște+Crăciun), o grămadă de zile în care există oameni cărora le-ar prinde bine un fel/ orice fel de ajutor, există cauze care nu au pauză până la sărbători, iar noi chiar putem face fapte bune renunțând la o părticică mică din timpul/ energia/ bogăția noastră, aparent fără să ne afecteze prea mult viața noastră ”normală”. De fapt, orice faptă bună ne va afecta (pozitiv evident) la nivel spiritual, psihologic și neurolingvistic, pentru că bucuria de a ajuta produce chiar și serotonină, cunoscută și ca hormonul fericirii. Ceea ce vreau să spun este că a face fapte bune doar de sărbători este echivalentul mesei îmbelșugate de care se bucură cei mai nevoiași o dată/ de două ori pe  an… există oameni (mici și mari) care cred că doar de Crăciun apar fructele, dulciurile, jucăriile, hainele și încălțările- oare și vouă vi se pare acest fapt o minciună frumoasă (doar) de sărbători?

                   Poate sunt eu mai ciudat și mi se pare doar mie că prin acest comportament social  specific sărbătorilor, se întreține de fapt o aparență, care pe termen lung produce mai multe efecte negative decât pozitive, având în vedere că ajungem cumva să ne programăm binele doar ne sărbători, respectiv să condiționăm starea de bine a unor semeni tot în acceași perioadă. Răzleț, în mass-media, mai apare câte un subiect care transcende neuromarketingul sărbătorilor și ajungem să ne oripilăm (pe moment) cum s-a ajuns ca să ”trăim” mai ales comercial sărbătorile, să ne raportăm mai ales la cadourile oferite/ primite în această perioadă, la cât de plin este frigiderul/ la câtă risipă se face. În acel moment, când ne trezim (poate) din beatitudinea mâncării și a cadourilor, ajungem (poate) să constatăm lipsa credinței adevărate (”cum era mai demult”), a faptului că au trecut repede și aceste sărbători, iar binele singular pe care poate l-am făcut să ne producă, paradoxal, mai degrabă îndoială și regrete (doar în subconștient).

                   Cum rămâne deci cu acel Carpe Diem, adică  cu acel principiu care ne zice că fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare? și dacă există căi de a amplifica bucuria vieții, de ce să nu profităm!?

                   Nu îmi place să particip la campanii de donații în preajma sărbătorilor; cred eu că binele se poate face oricând, preferabil în liniște și constant. Există oameni care construiesc un spital, există fundații care ajută oamenii care au can_cer sau care îi ajută pe cei cu disabilități, există posibilitatea de a face donații lunare și recurente, de a participa direct, de a duce lucruri unor oameni care au nevoie și pe lângă poate treci în fiecare zi. Nu trebuie să aștepți Crăciunul sau Paștele pentru a face bine, iar binele nu se rezumă doar la a oferi mâncare/ lucruri de strictă necesitate în această perioadă.

                  Dacă un mic fluture, prin bătăile aripilor poate produce chiar o tornadă (Butterfly effect) gândește-te cum poți tu, zi de zi (sau măcar mai des decât de sărbători), impacta viața celor de lângă tine doar cu o vorbă bună, o mângâiere, o haină, o bucată de pâine…oare cum s-ar simți mintea și inima ta cu atâtea doze zilnice de serotonină?

       

      CERCUL

      CERCUL

                  Ne trezim, ne bem cafeaua, mergem la muncă/ ne ocupăm de afacerea noastră, revenim acasă, poate sală, o carte bună, puțin circ la TV și somn. Viața de zi cu zi este ca un cerc, pe care ajungem să-l desenăm zilnic cu mici deviații și imperfecțiuni voite sau fortuite.

                  De fapt dacă este să reducem totul la o ecuație simplă, vom avea 2 constante sigure- nașterea și moartea, precum și o variabilă (in)certă- viața, care, prin variațiunile ei va umple sau micșora cercul vieții. Paradoxul care îmi vine în minte (acum la cafeaua de dimineață) este că sub incidența entropiei primordiale, oamenii par să aibă înscris în codul ADN dorința și pornirea de a nu se mulțumi cu o stare de zen. Adică atunci când toate merg bine, când ești liniștit personal, social, metafizic, etc., apare un element, invocat sau provocat care să te scoată puțin din cercul tău perfect. Și te enervezi, impacientezi, îți crește pulsul, ieși afară, respiri, privești cerul și brusc te lovește o revelație- băi ce fain arată norii ăia și auzi ce profund cântă pasărea aia și ce aer încărcat de toamnă cu miros de frunze galbene, WOW sunt viu.

                  Carevasăzică o perturbare în curgerea uniformă a cercului perfect, a intervenit pentru reașezarea pixului care trasează cercul vieții, pentru că în goana inerentă de a ajunge la punctul final, omitem esențialul drumului pe care îl parcurgem. Nu cred că este întâmplătoare perturbarea, cred că este doar un ajutor din partea haosului primordial al universului spre care tindem, să ne scuture puțin la realitate ca să ne savurăm prezentul, pentru că, timp este, doar noi suntem trecători.

      Black Friday – ediția 2021

      Black Friday – ediția 2021

                A devenit deja o tradiție ca și la români să fie organizată ediția de vânzări sub titulatura de Black Friday, cu mari reduceri la mii de produse cam de către toate firmele mari (cu siguranță prețurile sunt mai mici însă depinde de perioada/ data la care ne raportăm). Evident sub influența dopaminei și a experienței din anii trecuți și noi am vânat unele oferte speciale, asta după ce ne-am întocmit o listă întreagă de produse pe care le consideram necesare, utile sau simple dorințe.

                Ca orice părinți responsabili de copii mici, principalele produse (dpdv cantitativ) din lista de lucruri necesare au fost reprezentate de scutece (aproximativ 1500 bucăți de diferite mărimi) și cafea boabe (doar 6 kg). În cazul cafelei am mai găsit oferte bune și cu alte ocazii, acum s-a nimerit doar să rămânem fără și să găsim un preț ok; însă în cazul scutecelor, după 2 ani deja de achiziții, este o certitudine că cel mai bun preț din an este clar de Black Friday, mai ales în cazul variantelor mai scumpe (prețul a fost redus la jumătate).

                Pe lista de cumpărături mai aveam și o serie de electrocasnice, necesare pentru apartamentul unde urmează să ne mutăm în perioada următoare, produse pe care le dorim în zona bucătăriei. Având în vedere că firma pentru care am optat este oarecum mai premium, aceste produse nu au fost la ofertă, mai puțin o combină frigorifică (free standing cu french door), care a și reprezentat cea mai scumpă achiziție, dar care a și avut o reducere semnificativă față de prețurile urmărite de ceva timp (-1000 lei). A costat destul de mult raportat la alte produse din piață, însă față de celelalte combine pe care le-am mai avut este un salt calitativ și tehnologic major.

                A doua achiziție ca și cost, a fost un robot de aspirare, care de asemenea a fost mult redus față de prețul obișnuit (am avut mai multe modele pe listă însă am optat pentru ultima generație tot din motive pragmatice); până în prezent suntem foarte încântați să plecăm cu cei 2 copii de acasă și să găsim curat când ne întoarcem.

                A treia achiziție a fost cu o reducere de 25%, tot pentru apartament, respectiv tapetul de la VLAdiLA, pentru camera copiilor și dormitorul nostru; momentan încă suntem la stadiul de discuții cu cei de la comunicare/producție, aceștia fiind foarte atenți la relația cu clienții, urmărind ca fiecare produs să fie exact așa cum își dorește clientul (avem pereții mai atipici și cei de la VLAdiLA chiar își dau interesul să avem parte de cea mai bună variantă de pus pe perete).  

                Restul de achiziții au fost ”mărunțișuri” gen cărți, geluri spumante pentru copii, vitamina D și C (tot pentru copii), 2 seturi lego (pentru cadouri de sărbători), toate achizițiile fiind evident reduse.

                Lista noastră de Black Friday a rămas însă cu ceva produse pe care nu le-am găsit la ofertă, cel mai important fiind scaunul de mașină (un model de top, pentru că la siguranța copiilor nu vrem să facem rabat), care din fericire nu este imediat necesar având în vedere că încă nu vom merge prea curând la drum întins . Vom aștepta alte reduceri (urmărite cu atenție după prețul notat cu mult timp în urmă), mai ales că urmează perioada sărbătorilor, ținând totuși cont că există produse necesare, utile și dorințe (proprii sau induse prin strategii de marketing- vă recomand să-l citiți pe Malcom Gladwell) și că resursa financiară este limitată/ cardul de cumpărături trebuie și el acoperit la un moment dat.

                Ca și concluzie, chiar există prețuri reduse de Black Friday și chiar se pot face super achiziții, atâta timp cât aveți o listă clar definită care este respectată și mai ales când vă decideți din timp (ca să urmăriți și evoluția prețurilor) care sunt produsele cu adevărat necesare, nu de alta dar consumerismul global a ajuns să fie o metodă de simulare a fericirii chiar și la români, iar rezultatul poate duce duce la satisfacții de moment, dar și la găuri în bugete și produse inutile pe termen lung.