0724.76.00.44 hello@viatacadar.ro
      Recomand-Redescovering the Greatest Human Strenght- WILLPOWER, Roy F. Baumeister & John Tierney

      Recomand-Redescovering the Greatest Human Strenght- WILLPOWER, Roy F. Baumeister & John Tierney

                Aceasta este una din cărțile citite și recitite, pe care o recomand oricând cu drag, având un conținut aplicabil și la ora actuală deși prima ediție a fost publicată în urmă cu 10 ani. Pentru a vă face poftă de citit această carte, pe care o consider un must în biblioteca personală, v-am extras din această carte câteva idei și acțiuni pe care le puteți utiliza și voi (sunt traduceri după varianta în limba engleză a cărții, care poate să difere de o posibilă traducere în limba română a unei edituri din România).

                Dimineața devreme trebuie puțină voință ca să te dai jos din pat, mai târziu încă puțină voință ca să nu faci o scenă față de șeful tău, seara iarăși ar mai trebui niște voință ca să nu mănânci chiar toată înghețata, însă ghinion, ai rămas fără voință, deci lingura mare să fie.

               Da, voința este limitată, avem un pahar pe zi din care tot folosim, așa că după o zi plină la job, în care aproape ajungem să o consumăm pe toată, acasă nu mai rămâne în pahar suficientă voință de exemplu pentru a suporta unele obiceiuri care ne enervează la partener sau pentru unele acțiuni ale copilului, ceea ce duce la certuri de cuplu, divorțuri, agresiuni, etc. (de aceea se și spune că prea mult timp și energie pentru un job dăunează grav propriei sănătăți și/sau vieții de cuplu).

                Tot ca efect al consumării voinței zilnice, respectiv al autocontrolului, apare oboseala, stăriile negative, iar poftele cresc direct proporțional cu scăderea voinței (adică ajungem să cedăm de exemplu mai ușor tentațiilor alimentare nocive/ viciilor, ceea ce poate duce mai departe la apariția unor probleme de sănătate).

           Există mai multe modalități prin care ne putem consuma voința zilnic:

      –  pentru a ne controla gândurile (să nu ne mai vină în minte dorința de a fuma o țigară sau să nu mai fredonăm în gând acele versuri care au devenit enervante)

      – pentru controlul emoțiilor prin concentrare pe stări emoționale (un mare consumator de voință, deoarece nu funcționează modificarea unei stări doar pentru că vrem -de exemplu, să te forțezi să fi fericit se concretizează de obicei prin distragerea de la tristețe cu ajutorul sportului, privitului la TV, ciocolată, cumpărături, băutură, etc.)

      –  prin controlul impulsului/ abilității de a rezista unor tentații (alcool, fumat, etc.); atenție, nu putem stopa impulsul, ci doar cum reacționăm la acesta (ignori nevoia, o înlocuiești cu altceva sau răspunzi chemării)

      – pentru a controla performanța, adică concentrarea energiei pe activitatea desfășurată concomitent cu utilizarea celei mai bune combinații de viteză, acuratețe, managementul timpului și a perseverenței înainte de a epuiza voința și implicit de a renunța la ceea ce faci

           Este mai eficient să se folosească concentrarea alternativ pentru activitățile pe care le  dorești îndeplinite până la atingerea fiecărui obiectiv în parte; dacă dorești să atingi mai multe obiective legate de dezvoltarea proprie, o perioadă reușești să lucrezi la ele, apoi, odată cu terminarea voinței vor apărea mai multe greșeli (dacă vrei să renunți la fumat și la mâncatul exagerat în același timp= fail).

                În această carte am aflat despre efectul Zeigarnik (după studentul la psihologie rus Bluma Zeigarnik), care se referă  la task-urile neterminate și scopurile neatinse ce au tentința să tot apară în mintea noastră, iar în momentul în care am terminat sarcina/ ne-am atins scopul, aceste remindere se opresc (când ascultăm o bucată dintr-o melodie, aceasta tinde să ne revină în minte până ajungem să ascultăm toată melodia- a se vedea ”I got you babe” din Ziua Cârtiței cu Bill Murray). Pentru a elimina efectul Zeigarnik, este indicat să se realizeze un plan de acțiune; atunci când avem un plan și am notat ce nu am făcut/ sarcinile nerezolvate, avem dificultăți să ne concentrăm pe ceva nou, exceptând cazul în care avem un plan specific de atingere a obiectivului, caz în care putem face și alte sarcini.

            Când începi un proiect cu noi obiective pentru care acționezi, creierul va începe automat să economisească voință sub alte forme/ asta nu înseamnă că trebuie să reduci din grija față de propriul corp, reducând mâncarea și somnul- mănâncă desert (creierul vrea glucoză pentru a realiza task-uri) dar și suficientă mâncare sănătoasă pentru a asigura energia adecvată pentru creier și evită privarea de somn.

                Voința se poate antrena, ceea ce duce la creșterea acesteia și la epuizarea mai lentă, iar o simplă cale de a începe antrenamentul este de exemplu schimbarea mâinii dominante în efectuarea unor sarcini, schimbarea obiceiurilor de a vorbi, etc.

                Dacă vrei să îți controlezi greutatea proprie sunt 3 reguli: nu urma o dietă, nu renunța la ciocolată/ mâncărurile preferate, fie că judeci pe alții sau pe tine nu pune semnul egal între a fi supraponderal și a avea o voință scăzută. Primul pas în autocontrol este să îți setezi obiective realiste (dacă participi la un party și vrei să nu mănânci tâmpenii fă o afirmație clară: dacă servesc chipsuri, le voi refuza/ dacă este bufet voi mânca doar legume). Paradoxul în acest caz este că pentru a respecta o dietă, este nevoie de voință- ca să existe voință, este nevoie de mâncare (dacă te forțezi să faci un lucru care nu îți place, îți scazi nivelul de voință).

                Un truc pentru amânarea unui obicei nociv este de a amâna producerea acestuia (fără a ajunge ulterior la compensarea cu mai mult sau foarte târziu când efectele se amplifică). Acest truc poate fi utilizat și realizând o listă de sarcini și apoi navigând între ele pentru realizarea lor, prin amânarea unora/ realizarea celorlalte. Putem folosi autocontrolul prin metoda ”nimicului”- dacă nu pot scrie, nu pot face nimic/ dacă X, atunci Y; dacă merg să cumpăr haine, voi cumpăra doar folosind banii din portofel. Dacă îți fixezi un obiectiv, fixează și un premiu pentru atingerea lui pentru că dacă îți folosești voința doar ca să îți interzici lucruri modul  defensiv se va activa (trebuie să fie un premiu relevant- dacă mă spăl pe dinți, mâine o să iau o pauză de 5 minute de la sesiunea de înnot).

                Autocontrolul înseamnă mai mult decât ajutorarea proprie; este esențial să te bucuri de timpul petrecut pe acest pământ și să împărtășești bucuria cu cei pe care îi iubești.

                Probabil că în ultimii 10 ani au apărut noi cercetări și descoperiri în ceea ce privește voința, însă cred că și acum, acestea subliniază importanța înțelegerii a ceea ce suntem și a explicării unor acțiuni pe care le facem. Cu siguranță voința este cea care a stat la baza adaptabilității omului, la evoluția socială și antropologică din trecut și cu siguranță și din viitor.

                   Cunoaşte-te pe tine însuţi, citește!

      Timp

      Timp

      ”Un om cu credință este un om greu de schimbat. Spune-i că nu ești de acord cu el și-ți va întoarce spatele. Arată-i dovezi sau cifre și-ți va pune sub semnul întrebării sursele. Dacă vei apela la logică, concluzia îi va scăpa”. (When prophecy Fails, 1956, Leon Festinger)

       

                  Nu acum, mai târziu, să văd întâi ce se mai întâmplă cu cei vaccinați, îmi spun unii colegi sau prieteni, unii dintre ei având desigur doctoratul obținut  la marea universitate Facebook. Astăzi, în momentul prezent, suntem suma deciziilor pe care le-am luat în trecut, astfel că nu este de mirare reacția unor semeni care, de pe patul de spital, vor să dea timpul înapoi sau cer pur și simplu timp.

                  După ce am participat (virtual) la Maratonul 1 Decembrie 2020, am primit în urma unei tombole un super premiu- cartea ”Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, de Alexandru Toma Pătrașcu; nici că se putea o carte mai bună pentru vremurile actuale… Povestirile din această carte sunt de fapt, un cumul de date și informații dintr-un timp trecut, despre decizii din vremea bunicilor și străbunicilor noștrii și despre cum ne afectează acestea chiar și în prezent. Vă las plăcerea să citiți această carte, în rândurile de mai jos fiind extrase câteva date din această carte, împletite cu unele idei și gânduri proprii pentru timpul prezent.

                  Paradoxal, frica a stat în trecut la baza multor decizii raționale și iraționale deopotrivă, chiar și în ceea ce privește profilaxia bolilor, lucru valabil și în prezent dacă ne gândim la epidemia prin care trecem. ”Cei care nu-și pot reaminti trecutul sunt condamnați să îl repete […] Aceasta este starea caracteristică copiilor și primitivilor în care instinctul nu a învățat nimic de la experiență.” (George Santayana) Astfel, frica de vaccinare, a făcut ca variola să mai curme viața a încă 300 de milioane de oameni în secolul XX înainte ca să fie eradicată în anul 1980, deși un mijloc de contracarare a ei exista încă de la sfârșitul secolului XVIII.

                  Secolul XX a adus cu sine un salt major în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea unor vaccinuri eficiente împotriva pojarului, oreionului, rubeolei, HPV sau gripei, concomitent cu creșterea accesibilității la canalele ce pot fi utilizate pentru a mediatiza aceste beneficii ale lumii moderne. Deși toate canalele de mass-media sau social media ar fi putut scurta timpul pentru a conștientiza și implementa noile metode de eradicare a unor viruși și bacterii care au secerat milioane de vieți de-a lungul timpului, aceste mijloace au ajuns în prezent să fie arma perfectă pentru discreditarea acestor descoperiri. Anti-vaxxerii au apărut și evoluat odată cu descoperirea virusurilor și a vaccinurilor care să-i combată, iar efectele campaniilor duse de aceștia nu întârzie să apară și să evolueze. Ignoranța dă naștere încrederii mai des decât cunoașterea. (Charles Darwin) În lipsa unor amenințări palpabile și a înmulțirii ”specialiștilor” pregătiți de Facebook, părinții încep să renunțe la imunizarea copiilor prin vaccinare, ceea ce va duce în timp, odată cu noile epidemii, la efecte devastatoare. Informații despre orice se găsesc tot mai ușor, în cantități tot mai mari și implicit mai dificil de diseminat și diferențiat pe partea de adevăr. Am ajuns la un nivel de pseudoștiință care ucide mai eficient decât orice virus sau bacterie, mai ales dacă face echipă cu conspiraționismul.

                  Se poate desigur și mai rău, ca timpul prezent să fie 1347 (epidemie de ciumă), 1494 (epidemie de sifilis), 1817 (epidemie de holeră) sau 1918 (epidemie de gripă spaniolă), cu toate lipsurile medicale, sociale sau de altă natură, specifice fiecărei perioade. Dar din fericire suntem în timpul prezent, cu medicamente și tratamente revoluționare, cu internet de mare viteză și televiziune prin cablu, cu cercetători de top și  o aparatură medicală modernă…deci nu trebuie să ne facem griji din cauza unui alt virus (real sau imaginar).

      Îmi vine în minte o pildă auzită la Biserică și pe care o reproduc din memorie. Peste un sat a venit o inundație mare, iar ca să scape, un creștin s-a suit pe acoperișul casei. Deoarece apa creștea mereu, el a început să se roage și să ceară ajutor de la Dumnezeu. La puțin timp, un vecin a trecut cu barca și l-a invitat să urce ca să scape, dar creștinul spune Nu! Eu L-am rugat pe Dumnezeu să mă salveze, așa că aștept ajutorul Lui. Apoi a trecut un elicopter care a vrut să-l salveze, dar el a dat același răspuns. În final moare, ajunge la Dumnezeu și-L întreabă, Doamne, de ce nu m-ai salvat? Dumnezeu îi răspunde: Ți-am trimis în ajutor pe vecinul tău cu barca și chiar și un elicopter…de ce n-ai acceptat ajutorul trimis de Mine?

      Faptul că în prezent există metode/ vaccinuri care pot ține sub control răspândirea SARS-CoV-2 nu poate fi întâmplător, faptul că alegem să nu folosim aceste metode este pentru mine un semn de ignorare a prezentului sau un act de iresponsabilitate/ o lipsă de respect față de timpul avut la dispoziție de cei din jurul nostru.

      În loc de epilog

      Pentru a evita carantinarea bolnavilor de holeră (pe teritoriul actual al României), la începutul secolului XX, țăranii  îi ascundeau pe cei infectați de frica doctorilor, care erau suspectați că-i otrăvesc pe cei internați în spital, situație în care autoritățile trimiteau armata pentru izolarea/ carantinarea întregului sat (sună cunoscut?).

      Oamenii obișnuiți se gândesc doar cum să petreacă timpul, în timp ce oamenii remarcabili se gândesc cum să îl utilizeze în folosul lor. – Arthur Schopenhauer

      Can_cer

      Can_cer

      Faptul că stresul este considerat ca fiind boala secolului XXI, sau că este un factor important care stă la baza a mai multe boli, nu cred că mai este o surpriză. Marea provocare a zilelor noastre este aceea de a găsi modalități și mijloace de a ține sub control stresul și efectele acestuia, plecând de la premisa că stresul este intern dar presiunea care îl produce este externă.

      O modalitate de relaxare psihică pe care eu o folosesc este pictura- departe de a fi vreun artist sau de a avea veleități deosebite în acest sens, așternutul culorilor pe pânza albă mă ajută să îmi golesc mintea și să mă concentrez la prezent.

      Proiectul „Colibri hrănindu-se din floarea paradisului” a fost început cu o jumătate de an în urmă, având aplicate mai multe straturi de culori în ulei, cu diferite tehnici, ceea ce a necesitat un timp mai îndelungat de uscare.

      Colibri, pentru că este o pasăre frumoasă și fragilă, (la fel ca și viața noastră) care deși este de dimensiuni mici, are unele caracteristici care o face deosebită. Dacă oamenii ar funcționa ca o pasăre colibri, ar izbucnii în flăcări datorită nivelului ridicat de energie consumat zilnic, a vitezei extrem de rapide a bătăilor aripilor și datorită pulsului foarte ridicat.

      Floarea paradisului (Strelitzia), pentru că este o floare magnifică, simbolul libertății și a nemuririi, iar în tradiția populară este asociată cu credința, iubirea și înțelepciunea.

      Desigur, când am pictat acest tablou, nu știam încă pentru cine este, dar ulterior am aflat…când a fost gata, tocmai se organiza ediția anuală de strângere de fonduri organizat de Hospice Casa Speranței prin intermediul evenimentului „Aleargă tu pentru Ei”. A fost acel moment Aha când s-au conectat punctele după cum spunea Steve Jobs.

      Bolnavii de can_cer, pe care cei de la Hospice îi sprijină să trăiască cu demnitate și fără durere, fiecare clipă, alături de cei dragi, erau asemeni unor colibri- cu o viteză accelerată a vieții de zi cu zi cu gândul la nisipul din clepsidra care se poate termina oricând, ce duc o luptă continuă pentru fiecare strop de energie în căutarea florii paradisului care să ofere credința și libertatea de a trăi această viață, alături de înțelepciunea de a prețui fiecare clipă și de a iubii miracolul vieții.  Simbolismul pe care l-am surprins în acel moment m-a determinat să ofer acest tablou celui mai generos donator care a ales să mă susțină în campania de strângere de fonduri pentru efortul celor de la Hospice de a lupta cu can_cerul în dorința acestora de a reda credința și zâmbetul celor ce trăiesc această încercare. Atunci s-a conectat ultimul punct din poveste…

      Atunci când ți se pare că stresul și grijile te doboară, nu uita că în jurul tău sunt oameni care, asemeni unor colibri, duc o bătălie continuă și în viteză pentru dulcele nectar al vieții.

      Zâmbește celor din jur, respiră și simte mirosul florilor, privește cerul!

      In Memoriam – Robert Cadar

      10

      10

      De acum mai greu cu timpul liber, mai greu cu activitățile tale cu care erai obișnuit, mai greu cu alergarea- asta mi s-a tot spus de la cei cu experiența de părinte, odată ce am devenit și eu tată.

      În mare parte au avut dreptate…lucrurile nu mai sunt la fel ca înainte, dar nu pentru că ar dispărea motivația de a face mișcare, este vorba doar despre timpul și energia disponibilă pentru asta care sunt mai mult pe low.

      După o perioadă de acumulare (ca să folosesc un limbaj sportiv profesionist), în care Pandemia m-a determinat să mai dau din hainele de prin dulap care începuseră să intre la apă și mai ales după ce juniorul a început grădinița (implicit și nivelul lui de energie a început să fie mai redus), am început să iau ceva multivitamine și magneziu (extra energie) concomitent cu găsirea timpului pentru revenirea în formă pe partea de alergare.

      Am început din luna iulie să cresc puțin ritmul, frecvența și distanța alergărilor, iar odată cu luna august, când cei care au acumulat dar și au transpirat își etalează pătrățelele, am fost și eu mai motivat ca să cresc mai mult distanța și disciplina antrenamentelor.

      Pentru a putea păstra o constanța a alergărilor, am fost nevoit să improvizez și să mă folosesc de timpul disponibil dimineața devreme  (până în ora 06.00 în timpul săptămânii și până în ora 08.00 în week-end), astfel încât sesiunea de alergare+ dușul de după să nu dureze mai mult de 1-2 ore.

      Ei bine, pot confirma că nu este ușor să te dai jos din pat așa devreme, să renunți la căldura și senzația de stat în pat devreme…însă senzația de după alergare este de vis.

      Timpul limitat m-a obligat în cursul săptămânii să alerg în zona limitrofă a locuinței, pe asfalt, însă în week-end am făcut tot posibilul să ajung pe teren montan (zona Tâmpa) lucru apreciat -după o vârstă- mai ales de genunchi și ligamente.

      După luna august, am tras linie și am reușit să bifez 10 alergări, 10 ore de mișcare și 91,4 km+ bonus creșterea rezistenței fizice, claritate în gânduri și endorfină cu efectele aferente pentru organism.

      Da, aceste 10 alergări au meritat acele 10 ore de somn la care am renunțat, având în vedere starea de bine pe care am resimțit-o după.

      Nu există scuze atunci când îți dorești ceva…vrei să alergi? începe cu primul pas, al doilea sigur va urma, iar apoi imediat o să vezi că o să vrei mai mult.

       

      PS: Cel mai important lucru atunci când alergi sunt încălțările adecvate! Nu fă rabat la calitate pentru că genunchii, ligamentele, glezna ta s-ar putea să sufere…

      Eroi de Brașov

      Eroi de Brașov

      Într-o lume care pare că a luat-o puțin razna, în care suntem încurajați să păstrăm distanța, să fim oarecum egoiști și să ajungem astfel să fim străini de comunitatea din care facem parte, Fundația Comunitară Brașov a organizat pe 12 septembrie 2021, ediția #8  Brașov Heroes cu dorința de #reconectare la comunitate.

      Cei 980 de participanți care au răspuns la chemare au fost motivați de motto-ul ”Aleargă, donează și susține o cauză a comunității”, însă partea bună este că oricine mai poate încă să susțină cu o donație una/ toate cele 11 proiecte ale acestei ediții (detalii aici).

      Anul acesta am ales să alerg la cursa lungă individuală (8 km) îmbinând implicarea socială cu dorința de a face mișcare. Traseul a fost unul clasic de trail, cu o diferență de nivel suficientă cât să solicite mușchii picioarelor, să facă respirația sacadată și să mai elimine din urmele pandemiei de pe burtă abdomen. Chiar dacă unii participanți nu au abordat/ înțeleas că este o cursă de alergare de trail, pantele și coborâriile de pe traseul din pădure au necesitat o abordare cu echipament specific (Hoka Speedgoat 4 în cazul meu), în caz contrar efectele acestei omisiuni fiind sub forma de alunecări, entorse, sperieturi și surprindere că ”chiar a fost trail” (o scurtă privire asupra prezentării traseelor de pe site ar fi eliminat surpriza). Pentru ediția următoare aș informa/ chiar obliga la detalierea curselor despre purtarea unor încălțări adecvate pentru trail (pentru cursele individuale), având în vedere că participanții nu sunt neapărat cu experiență în acest tip de teren, astfel putând fi eliminate accidentările specifice.

      Timpul de finish a fost unul onorabil, abordarea traseului fiind sub principiu evitării accidentării și a conservării de energie și pentru cursa de acasă (cu juniorul), precum și de a savura alergarea prin natură și obstacolele specifice acestei curse, obiectivul fiind atins pe deplin.

      Hidratarea a fost asigurată atât la jumătatea traseului cât și la finalul cursei cu apă Zizin și suc/ ceai delicioase de la Olympus, iar pe toată durata evenimentului cei de la Vodafone au asigurat distracția cu o scenă unde se putea face o amintire tip Gif la 360O pentru acasă (evident că nu am ratat această oportunitate). De asemenea trebuie să apreciez operativitatea și profesionalismul celor care au asigurat primul ajutor celor care au suferit mici accidentări pe traseu.

      Per ansamblu, această nouă ediție a demonstrat că eroii din Brașov nu au dispărut, doar au fost puțin în hibernare, organizatorii, sponsorii și participanții demonstrând că împreună putem face multe lucruri frumoase pentru comunitatea din care facem parte.