Faptul că stresul este considerat ca fiind boala secolului XXI, sau că este un factor important care stă la baza a mai multe boli, nu cred că mai este o surpriză. Marea provocare a zilelor noastre este aceea de a găsi modalități și mijloace de a ține sub control stresul și efectele acestuia, plecând de la premisa că stresul este intern dar presiunea care îl produce este externă.
O modalitate de relaxare psihică pe care eu o folosesc este pictura- departe de a fi vreun artist sau de a avea veleități deosebite în acest sens, așternutul culorilor pe pânza albă mă ajută să îmi golesc mintea și să mă concentrez la prezent.
Proiectul „Colibri hrănindu-se din floarea paradisului” a fost început cu o jumătate de an în urmă, având aplicate mai multe straturi de culori în ulei, cu diferite tehnici, ceea ce a necesitat un timp mai îndelungat de uscare.
Colibri, pentru că este o pasăre frumoasă și fragilă, (la fel ca și viața noastră) care deși este de dimensiuni mici, are unele caracteristici care o face deosebită. Dacă oamenii ar funcționa ca o pasăre colibri, ar izbucnii în flăcări datorită nivelului ridicat de energie consumat zilnic, a vitezei extrem de rapide a bătăilor aripilor și datorită pulsului foarte ridicat.
Floarea paradisului (Strelitzia), pentru că este o floare magnifică, simbolul libertății și a nemuririi, iar în tradiția populară este asociată cu credința, iubirea și înțelepciunea.
Desigur, când am pictat acest tablou, nu știam încă pentru cine este, dar ulterior am aflat…când a fost gata, tocmai se organiza ediția anuală de strângere de fonduri organizat de Hospice Casa Speranței prin intermediul evenimentului „Aleargă tu pentru Ei”. A fost acel moment Aha când s-au conectat punctele după cum spunea Steve Jobs.
Bolnavii de can_cer, pe care cei de la Hospice îi sprijină să trăiască cu demnitate și fără durere, fiecare clipă, alături de cei dragi, erau asemeni unor colibri- cu o viteză accelerată a vieții de zi cu zi cu gândul la nisipul din clepsidra care se poate termina oricând, ce duc o luptă continuă pentru fiecare strop de energie în căutarea florii paradisului care să ofere credința și libertatea de a trăi această viață, alături de înțelepciunea de a prețui fiecare clipă și de a iubii miracolul vieții. Simbolismul pe care l-am surprins în acel moment m-a determinat să ofer acest tablou celui mai generos donator care a ales să mă susțină în campania de strângere de fonduri pentru efortul celor de la Hospice de a lupta cu can_cerul în dorința acestora de a reda credința și zâmbetul celor ce trăiesc această încercare. Atunci s-a conectat ultimul punct din poveste…
Atunci când ți se pare că stresul și grijile te doboară, nu uita că în jurul tău sunt oameni care, asemeni unor colibri, duc o bătălie continuă și în viteză pentru dulcele nectar al vieții.
Zâmbește celor din jur, respiră și simte mirosul florilor, privește cerul!
In Memoriam – Robert Cadar
