by Marian | Jun 2, 2025 | Food4Life
Trecuse ceva timp de la ultima mea participare la proba de semimaraton la Brașov Marathon. Anul trecut, fiind nevoit să cedez înscrierea din cauza unei deplasări cu jobul, am profitat imediat de oferta de 99 RON la deschiderea înscrierilor, în noiembrie 2024. Nu mi-am propus un nou record personal, având în vedere timpul limitat pentru antrenamente, însă nici nu doream doar să bifez o altă participare.
Personal, consider că Brașov Marathon a devenit un concurs emblematic, atrăgând mulți alergători datorită unui traseu frumos și provocator. Această popularitate face ca limitarea înscrierilor să fie esențială – cine știe, poate pe viitor se va ajunge la înscrieri pe bază de tombolă, similar altor maratoane mari.
Am avut emoții legate de vreme și de starea traseului, având în vedere ploile și vremea mohorâtă din săptămâna precedentă. Însă, soarele ne-a zâmbit în ziua cursei, iar noroiul a fost prezent doar pe anumite porțiuni.
Mi-a plăcut mult flexibilitatea oferită pentru ridicarea kitului, disponibil în mai multe zile și într-o zonă ușor accesibilă pentru parcare. A fost și ocazia perfectă pentru a mă aproviziona cu gelurile și praful de hidratare necesare care îmi lipseau (o ofertă destul de variată la SportGuru).
Kitul de participare a inclus o apă vitaminizată Merlin’s, un produs Gold Nutrition, un iaurt de băut Olympus, un antiperspirant Rexona, numărul de concurs și o reducere la Cartofisserie. Pe parcursul și la finalul cursei, am avut la dispoziție produse de alimentare și hidratare, o tocăniță delicioasă la finish și o medalie cu adevărat deosebită, o amintire memorabilă.
Numărul mare de participanți a fost gestionat excelent datorită sprijinului Primăriei Municipiului Brașov și RATBV S.A. Aceștia au asigurat transport gratuit spre și dinspre zona de start, eliminând aglomerarea parcărilor și reducând semnificativ poluarea generată de mașinile personale.
Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am mers pe jos până la zona de start. Acolo, am simțit energia electrizantă crescând odată cu apropierea orei de start. Fiind sâmbătă dimineața, numărul susținătorilor și al turiștilor era mai mic, permițând sportivilor să se salute, să se încurajeze și să-și facă încălzirea în liniște.
Pentru această cursă am folosit echipamentul meu standard: bentiță, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie și Salomon Speedcross 4. Aceștia din urmă au fost buni pentru noroiul anticipat, dar clar trebuie să-i schimb, având în vedere bătăturile cauzate. Am purtat și vesta de alergare Salomon ACT SKIN 12, cu două bidoane Salomon de 500 ml (nu pot alerga fără apă!), un gel și trei sticluțe cu energizant (just in case), precum și o cană pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc pahare de plastic). Am profitat de ocazie și pentru “botezul” noului meu ceas Garmin Fenix 7.
Startul pentru proba de semimaraton a fost dat la ora 09:00. Urcarea pe serpentine a avut un ritm mai scăzut decât la start, din cauza cărării înguste și a numărului mare de participanți. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe, alergarea a fost destul de alertă, fiind primii kilometri ai cursei și un traseu predominant în coborâre. Ritmul a scăzut pe porțiunea de urcare pe albia râului, unde debitul era crescut, iar noroiul și pietrele alunecau. Până la culmea Crucurului, am alternat alergarea cu mersul alert pentru a-mi doza efortul, fiind constant atent la timpii intermediari obligatorii.
A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stechil, apoi spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și, în final, o ultimă urcare. Am simțit din plin încordarea mușchilor și kilometri parcurși până am ajuns din nou în Șeaua Tâmpei. Acolo, după ce mi-am umplut bidoanele, am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa, spre principala provocare a probei de 21 km: treptele lui Gabony.
Evident, scările lui Gabony sunt porțiunea care îți reamintește că ai mușchi la picioare, mai ales dacă nu ai apucat să le urci de câteva ori înainte și ai uitat să iei un produs anti-cârcel. Recunosc că am bifat toate condițiile de mai sus, așa că în ultimii 4 km am avut niște crampe musculare destul de serioase. Dar, cum se spune, “pain is temporary, gain is forever”!
Cursa de semimaraton este solicitantă și necesită antrenament susținut pentru a rezista și a te încadra în timpii intermediari. Totuși, dacă dorești să te provoci, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele, îți recomand cu încredere să participi la acest concurs. Vei transpira din plin, vei simți fiecare mușchi al picioarelor și al fesierilor, vei avea parte de super voluntari cu o atmosferă fantastică pe traseu, puncte de hidratare bine aprovizionate și, evident, un traseu excelent semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să te bucuri și de ele!). Kitul de participare și medalia de finisher vor fi bonusuri care îți vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni.
Cred că mai am încă o zi de febră musculară, apoi o să mă pot gândi deja la următoarea ediție, anul viitor, și la alte concursuri care urmează (cred că în fiecare weekend se poate găsi un concurs de alergare undeva în țară).
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concurs:
- Traseul
- Medalia de finisher
- Vibe-ul din Piața Sfatului
Ce aș îmbunătăți:
- Educarea alergătorilor noi: se observau inițiații care foloseau bețe la urcarea pe Vârful Tâmpa și care, efectiv, blocau toată cărarea de urcare.
Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon!
Keep on Running!
by Marian | Apr 14, 2025 | Food4Life
Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.
Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.
Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).
Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.
Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.
În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).
La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!
by Marian | Jan 12, 2025 | Food4Life
Anul 2024 a menținut ca obiectiv borna de 1000 km de alergare, cu toate deplasările pe care le-am avut și cu timpul în creștere pe care doresc să îl petrec alături de cei dragi. Mă bucur că după întoarcerea în țară am putut face mai multe alergări, soția sprijinindu-mă să pot ieși (adică rămânând cu gașca veselă acasă), astfel că la sfârșitul anului am avut 538 de km alergați (+34% față de 2023), 52 de alergări (-34%) concretizate în 69 de ore de alergare.(+16%); adică mai puține alergări dar exploatate la maxim.
Am reușit să evit accidentările, majoritatea alergărilor fiind pe asfalt sau tartan, de asemenea am reușit să îmi mențin o condiție fizică bună (la nivel de masă musculară), astfel că am bifat 2 obiective importante stabilite la începutul anului.
Și în anul în care a trecut am încercat să particip la toate cursele organizate în Brașov, însă datorită deplasărilor de serviciu am reușit să mă bucur doar de Vertical Race IV (prima participare) și de Intersport Semimaraton; o premieră a fost participarea la evenimentul caritabil Autism24 la Constanța (105 km) și la Râșnov Medieval Run (25 km). Oricât mi-am dorit am ratat (din nou) participarea la Brașov Marathon, Brașov Heroes, Rafael, Hospice -Aleargă Tu pentru Ei, fiind plecat din Brașov. Evident anul acesta sunt optimist că voi fi în zonă și voi putea onora cu prezența mea cursele mele de suflet din Brașov.
Mă bucur de asemenea că în anul 2024 am reușit să îmi mai updatez echipamentul cu o vestă de alergare Salomon Active Skin 12 și o centură sport de la Compressport, pentru 2025 urmând (poate) să achiziționez un ceas Coros Pace 3.
Pentru anul 2025, obiectivele sunt de principiu aceleași: fără accidentări și peste 1000 de km de alergare, pe cât posibil majoritatea în natură și cu bună dispoziție. Wake up! Move on! Breath! Keep on Moving!
by Marian | Apr 13, 2024 | Food4Life
Concursul de alergare sub egida Intersport este unul din preferatele mele, nu doar pentru că este organizat la Brașov, ci și pentru traseul frumos și vibe-ul deosebit dat de oamenii care îl organizează.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 120 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac 3 alergări pe bucăți din traseul de semi (știu, recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost relativ OK, constând într-un gel Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un ceai Olympus, cipul de cronometrare, pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, iar la nevoie servicii medicale, după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o pasta party de la Home Garden, în plus cine dorea putea lua acasă puieți ca să-i planteze (nu am luat pentru că nu aveam unde să-i pun). S-a renunțat la clasicul tricou de participare, nu știu dacă pentru a reduce costurile sau pentru a nu mai încărca participanții cu încă un tricou (recunosc și eu am ceva stocuri chiar dacă le-am mai oferit cadouri).
În ziua concursului m-am pornit de acasă ceva mai târziu, așa că a trebuit să iau rapid mașina ca să fiu sigur că ajung la start la timp, evident că într-o zonă extinsă a concursului nu era niciun loc liber așa că am parcat-o undeva pe strada de mijloc. Nu am optat pentru RATBv din rațiuni de timp, programul orar era ok dacă plecam mult mai devreme; aici aș observa că în alți ani exita un parteneriat cu Primăria Brașov care oferea transportul gratuit (ori nu am văzut anunțul, ori nu a fost cazul anul acesta).
La start am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start. Ora 12:00 mi s-a părut o oră destul de avansată în zi la cât de aglomerat este de obicei Brașovul la prânz și la cât de cald se anunța că o să fie, însă cel puțin vremea a păstrat ceva din tradiție și deși nu a fost ploaie și noroi/ zăpadă pe traseu, ulterior a udat bine participanții la premiere. Traseul a fost ok, ceva mai aglomerat mai ales pe primele porțiuni, dată fiind comasarea startului pentru toți și un traseu comun o bună bucată de timp (probabil că dacă mă antrenam mai mult / mai intens prindeam și eu liberul din față mai repede). Punctele de hidratare și alimentare au fost cu tot ce trebuie, parcă mai sărace ca în alți ani, dar și-au făcut treaba, mai ales că voluntarii au fost la înălțime (un mare wow pentru cei 2 voluntari cu aparatele de validare a cipurilor). Ceva crampe am simțit ca de obicei după zona de plat de lângă Răcădău, ulterior am simțiti că încă am mușchi la ultima urcare din concurs până „La Troiță”. La finish am savurat din plin berea rece (fără alcool), desertul Olympus și pastele cu ton (super bune), admirând o medalie super faină (ca de obicei una dintre cele mai faine raportat la alte concursuri de alergare). Felicitări pentru inițiativa oferirii unor puieți pentru a fi plantați, în plus față de cei care vor fi plantați pentru fiecare alergător.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:27:10), după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție:
– prețul acceptabil
– cauza aleasă
– vibe-ul pozitiv
– designul medaliei
– traseul
– salata de ton mexicană, desertul și berea de după
– marcajul de pe traseu (reutilizabil)
Semi-fun facts:
– alergătorii care te presează pe traseu ca să te depășească și care încep să meargă 2 m mai încolo, reușind să te oprească și pe tine din cauza drumului îngust
– după orice vale sigur urmează o urcare
– dacă nu erai sigur că ești la o probă de semimaraton, sigur în ultimii 2 km o să simți din cap până în picioare
– dacă alergi și te gândești ce ritm fain ai și ce constanță, urmează să te împiedici de o rădăcină/ piatră
– dacă nu ai mai folosit de mult vesta de alergare, în ziua concursului o să constați că trebuie să o schimbi
– dacă începi să simți o durere de mușchi, sigur urmează și o durere mai serioasă
Propuneri de îmbunătățit (pentru participanți și organizatori):
– gunoaiele aruncate pe traseu/ mult după punctul de alimentare- hidratare (se pot scoate paharele chiar dacă sunt reciclabile, la fel cum au procedat și alții)
– educarea participanților în ceea ce privește înghesuiala la punctele de alimentare-hidratare, în sensul că nu treubuie să stai la acea masă ca la restaurant, ia ce ai nevoie și dă-te la o parte că mai vin și alții, poți revenii ulterior dacă mai simți nevoia să mai iei ceva
– depășirea agresivă pe anumite porțiuni care mai că te presează să te duci în vale ca să poată trece unii, cu riscul de a te accidenta (scuze, mulțumesc -sigur e mai pragmatic)
– oprirea pe traseu în lanț a alergătorilor care sunt împreună, lucru nasol mai ales pe poteci
Dincolo de aspectul comercial din concursurile de alergare, axat tot mai mult pe profit, implicarea tot mai multor companii care plătesc participarea angajatoriilor, ar trebui să determine organizatorii concursurilor să educe mai mult participanții în ceea ce privește echipamentul/ echiparea pentru alergare, alimentația înainte și după alergare și cel mai important comportamentul pe timpul concursului. Alergătorii ”de ocazie” se pot cizela cu fiecare participare (am văzut ceva mâini ridicate când s-a întrebat cine participă pentru prima dată), pentru că vreau să cred că nu este vorba doar despre a încasa o taxă de participare, sau despre medalia de la sfârșitul cursei, ci despre depășirea unor limite și despre formarea unui obicei sănătos care să se concretizeze în mai multă mișcare și mai mult respect pentru natură. La încheiere aș vrea să mai felicit voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să avem poze de pe traseu și filmulețul personalizat oferit participanțiilor de organizatori.
by Marian | Feb 19, 2024 | Food4Life
O zi frumoasă ca de primăvară a marcat prima mea participare de anul acesta la o cursă de alergare, respectiv la o cursă marca SKV. Am ales să alerg doar la proba de cros, având în vedere că anul trecut nu am putut să mă antrenez ca pentru un semi/ marathon fiind plecat din țară mai multe luni, ulterior la întoarcere neavând timpul necesar sau cele mai bune auspicii pentru un antrenament corespunzător. Pe de altă parte m-am bucurat de alegere având în vedere că am avut 2 săptămâni înainte de acest concurs cu cea mai nasoală gripă ever care fie m-a ținut la pat cu febră, fie m-a împiedicat să mă antrenez.
Am aflat întâmplător de acest concurs când l-am văzut promovat de un prieten alergător (cred că lipsa de reclamă s-a văzut și în numărul mic de participanți- poate aici se poate insista mai mult în viitor). Traseul de cros a fost unul clasic pentru o alergare de week-end pe Vf. Tâmpa și în împrejurimi, fără gheață sau noroi prea mult din fericire. Numărul mic de participanți a permis să nu fie foarte aglomerată urcarea spre Vf. Tâmpa, coroborat cu plecarea decalată pentru semimaraton. Mi-a plăcut traseul alergării, chiar a fost ca o alergare de primăvară, singura observație pentru îmbunătățirea experienței viitoare fiind de a alege o altă culoare pentru benziile de semnalizare, pe treseul de cros, culoarea fiind destul de asemănătoarea cu vegetația existentă. Au fost participanți care se opreau la intersecții să întrebe pe unde să meargă (cei care nu erau obișnuiți cu traseul/ erau din afara Brașovului). Traseul în sine nu a fost greu/ solicitant, a fost prima alergare pe Tâmpa de anul acesta lucru care s-a simțiti la sfârșitul cursei cu un timp de 1 oră și 12 minute, fără a forța prea mult sau prea repede (deși în poza de finisher am o față de zici că am alergat cel puțin un maraton).
Costul de participare la această cursă a fost rezonabilă (100 lei), kitul de participare constând într-o sticlă de apă, un gel de duș, numărul de participare, un discount de 30% la produse Gold Nutrition și o medalie de finisher personalizată cu numele fiecăruia. A existat și un punct de hidratare în Șaua Tâmpei, accesibil și pentru participanții la proba de cros, iar la finalul cursei s-a putut face o hidratare după cursă.
Vreme bună cu atmosferă de primăvară, zâmbete specifice alergătorilor, fețe familiare, cam aceasta a fost atmosfera de la SKV Vertical Race- proba de cros, un concurs care mi-a reactivat apetitul și dorința de mișcare și forțare a limitelor.
Breath and Keep on Running!
by Marian | Feb 19, 2024 | Food4Life
Anul 2023 a menținut ca obiectiv borna de 1000 km de alergare, deși am fost conștient că era puțin probabil să-i pot face având în vedere că am fost plecat din țară pe un alt continent cu o climă mai puțin propice alergării. Mă bucur că după întoarcerea în țară am putut face mai multe alergări, soția sprijinindu-mă să pot ieși (adică rămânând cu gașca veselă acasă), astfel că la sfârșitul anului am avut 400 de km alergați, 79 de alergări concretizați în 60 de ore de alergare.
Am reușit să evit accidentările, majoritatea alergărilor fiind pe asfalt, bandă sau tartan, de asemenea am reușit să îmi mențin o condiție fizică bună (la nivel de masă musculară), astfel că am bifat 2 obiective importante stabilite la începutul anului.
După ani în care a fost un must să particip la clasicele concursuri din Brașov (Intersport, Brașov Marathon, Brașov Heroes, Rafael), în anul care a trecut nu am bifat decât o cursă virtuală Aleargă Tu pentru Ei, organizată de Hospice.
Totuși, cea mai frumoasă cursă la care am participat a fost în cadrul unui mic concurs de crossfit, iar cea mai dragă alergare a fot cea în care băiatul cel mare mi-a ținut companie pe bicicletă pentru aproape 5 km (viitorul sună bine).
Pentru anul 2024, obiectivele sunt de principiu aceleași: fără accidentări și peste 1000 de km de alergare, pe cât posibil majoritatea în natură.
Wake up! Move on! Breath! Keep on Moving!
Recent Comments