Ce?

              Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.

              Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.

              Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.

              Ce faci? Acest ”Ce”, deși este scurt, este destul de provocator. Adică deși te pot observa și auzi, nu doresc să trec prin filtrul propriei gândiri și să judec în privința a ceea ce faci tu acum, ci te provoc pe tine să (te) evaluezi/ să apreciezi ceea ce faci și să răspunzi în consecință.

              Ce înseamnă asta pentru tine?  în loc de întrebări de genul de ce faci asta/ de ce simți să faci asta, care ar viza mai degrabă acțiunea sau scopul unui demers, evitându-se introspecția sinelui pentru a identifica adevărata motivație care începe/ menține o acțiune. Evident, după ce are loc un Aha despre adevărata energie care ne alimentează o acțiune se pot conștientiza credințe și valori care reprezintă fundamentul deciziilor zilnice.

              Ce ai zice să…faci ceva pentru tine? Ceva care să te ajute pe termen lung să depășești o barieră, un obstacol, o limită (auto)impusă?

              Ce se poate întâmpla dacă ieși din zona de confort? Păi clar o să transpiri, o să te simți inconfortabil, o să vezi următoarele bariere, o să îți auzi creierul căruia îi place liniștea și comoditatea, cum tânjește după acea inerție care nu îl pune să gândească, o să simți mirosul fricii. Și apoi, ce va urma?  Adaptare-Evoluție-Sete. O nouă sete, care a ieșit la suprafață din ungherele unui creier aflat în hibernare, care este inundat de serotonină (am trecut la next level), dopamină (and I feel good) și endorfină (acum sunt calm, încrezător și dețin controlul asupra situației).    

              Ce dorești? În timp ce alergam azi printr-un parc (sub efectul unor endorfine probabil), făceam comparație între Brașov (care este acasă) și București (unde temporar este jobul de luni-vineri). Și am avut o revelație, având în minte versurile lui Cheloo-Vicii (”Trag in piept aerul jegos de Bucuresti”) că acest aer se găsește uneori și în Brașov, că mirosul, urâtul și mizeria sunt în orice oraș. Aș dori să aleg să văd mai degrabă cerul frumos sau o clădire frumoasă, să mă concentrez pe mirosul unei flori, să aud păsările în locul claxoanelor. Fără a deveni un visător și un ignorant care nu vede lumea din jur, doar un om care alege să vadă, să audă și să simtă dincolo de negativismul care simt că este o constantă a acestui mare oraș.

Ce alegi? Ce faci pentru asta? Ce te oprește? Ce ai nevoie ca să…? Ce vrei să schimbi începând de…?

              Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, Ce te oprește ca să mă contactezi? hello@viatacadar.ro