ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

Trecuse ceva timp de la ultima mea participare la proba de semimaraton la Brașov Marathon. Anul trecut, fiind nevoit să cedez înscrierea din cauza unei deplasări cu jobul, am profitat imediat de oferta de 99 RON la deschiderea înscrierilor, în noiembrie 2024. Nu mi-am propus un nou record personal, având în vedere timpul limitat pentru antrenamente, însă nici nu doream doar să bifez o altă participare.

Personal, consider că Brașov Marathon a devenit un concurs emblematic, atrăgând mulți alergători datorită unui traseu frumos și provocator. Această popularitate face ca limitarea înscrierilor să fie esențială – cine știe, poate pe viitor se va ajunge la înscrieri pe bază de tombolă, similar altor maratoane mari.

Am avut emoții legate de vreme și de starea traseului, având în vedere ploile și vremea mohorâtă din săptămâna precedentă. Însă, soarele ne-a zâmbit în ziua cursei, iar noroiul a fost prezent doar pe anumite porțiuni.

Mi-a plăcut mult flexibilitatea oferită pentru ridicarea kitului, disponibil în mai multe zile și într-o zonă ușor accesibilă pentru parcare. A fost și ocazia perfectă pentru a mă aproviziona cu gelurile și praful de hidratare necesare care îmi lipseau (o ofertă destul de variată la SportGuru).

Kitul de participare a inclus o apă vitaminizată Merlin’s, un produs Gold Nutrition, un iaurt de băut Olympus, un antiperspirant Rexona, numărul de concurs și o reducere la Cartofisserie. Pe parcursul și la finalul cursei, am avut la dispoziție produse de alimentare și hidratare, o tocăniță delicioasă la finish și o medalie cu adevărat deosebită, o amintire memorabilă.

Numărul mare de participanți a fost gestionat excelent datorită sprijinului Primăriei Municipiului Brașov și RATBV S.A. Aceștia au asigurat transport gratuit spre și dinspre zona de start, eliminând aglomerarea parcărilor și reducând semnificativ poluarea generată de mașinile personale.

Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am mers pe jos până la zona de start. Acolo, am simțit energia electrizantă crescând odată cu apropierea orei de start. Fiind sâmbătă dimineața, numărul susținătorilor și al turiștilor era mai mic, permițând sportivilor să se salute, să se încurajeze și să-și facă încălzirea în liniște.

Pentru această cursă am folosit echipamentul meu standard: bentiță, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie și Salomon Speedcross 4. Aceștia din urmă au fost buni pentru noroiul anticipat, dar clar trebuie să-i schimb, având în vedere bătăturile cauzate. Am purtat și vesta de alergare Salomon ACT SKIN 12, cu două bidoane Salomon de 500 ml (nu pot alerga fără apă!), un gel și trei sticluțe cu energizant (just in case), precum și o cană pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc pahare de plastic). Am profitat de ocazie și pentru “botezul” noului meu ceas Garmin Fenix 7.

Startul pentru proba de semimaraton a fost dat la ora 09:00. Urcarea pe serpentine a avut un ritm mai scăzut decât la start, din cauza cărării înguste și a numărului mare de participanți. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe, alergarea a fost destul de alertă, fiind primii kilometri ai cursei și un traseu predominant în coborâre. Ritmul a scăzut pe porțiunea de urcare pe albia râului, unde debitul era crescut, iar noroiul și pietrele alunecau. Până la culmea Crucurului, am alternat alergarea cu mersul alert pentru a-mi doza efortul, fiind constant atent la timpii intermediari obligatorii.

A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stechil, apoi spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și, în final, o ultimă urcare. Am simțit din plin încordarea mușchilor și kilometri parcurși până am ajuns din nou în Șeaua Tâmpei. Acolo, după ce mi-am umplut bidoanele, am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa, spre principala provocare a probei de 21 km: treptele lui Gabony.

Evident, scările lui Gabony sunt porțiunea care îți reamintește că ai mușchi la picioare, mai ales dacă nu ai apucat să le urci de câteva ori înainte și ai uitat să iei un produs anti-cârcel. Recunosc că am bifat toate condițiile de mai sus, așa că în ultimii 4 km am avut niște crampe musculare destul de serioase. Dar, cum se spune, “pain is temporary, gain is forever”!

Cursa de semimaraton este solicitantă și necesită antrenament susținut pentru a rezista și a te încadra în timpii intermediari. Totuși, dacă dorești să te provoci, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele, îți recomand cu încredere să participi la acest concurs. Vei transpira din plin, vei simți fiecare mușchi al picioarelor și al fesierilor, vei avea parte de super voluntari cu o atmosferă fantastică pe traseu, puncte de hidratare bine aprovizionate și, evident, un traseu excelent semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să te bucuri și de ele!). Kitul de participare și medalia de finisher vor fi bonusuri care îți vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni.

Cred că mai am încă o zi de febră musculară, apoi o să mă pot gândi deja la următoarea ediție, anul viitor, și la alte concursuri care urmează (cred că în fiecare weekend se poate găsi un concurs de alergare undeva în țară).

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concurs:

  • Traseul
  • Medalia de finisher
  • Vibe-ul din Piața Sfatului

Ce aș îmbunătăți:

  • Educarea alergătorilor noi: se observau inițiații care foloseau bețe la urcarea pe Vârful Tâmpa și care, efectiv, blocau toată cărarea de urcare.

Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon!

Keep on Running!

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.  

Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.

Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.

Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.

Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).

Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.    

Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.

Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.

Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.

În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).

La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!

Așteptând

Așteptând

Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paşte,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte.

            Așteptăm. În epoca vitezei și a informației cred că cel mai greu lucru pe care îl avem de făcut este așteptarea. Începem cumva de mici, când încă suntem necunoscători ai lumii în care ne-am născut, așteptând să învățăm și să dezvoltăm capacitatea de a merge, motricitatea de a interacționa cu lucrurile așa cum vedem la cei din jurul nostru. Apoi așteptăm să creștem ca să auzim și afirmații pozitive când vrem să facem ceva (în loc de nu fă asta/ nu pune mâna/ nu…). Așteptăm să ne jucăm, să mâncăm, să ne întoarcem acasă de la grădiniță/ școală/ locul de muncă, ca mai apoi să ne uităm la ecrane, să citim sau să nimic.

            Cumva această așteptare ne îndreaptă spre o bulă a noastră în care nivelul nostru de înțelegere și gândire percep că este ”safe zone”. Creierul caută echilibrul și stabilitatea, starea de repaos care să nu-l determine să consume prea multă energie, practic o pornire primitivă de autoconservare.

            Cu trecerea timpului, ajungem să ne externalizăm așteptarea noastră asupra unor lucruri pe care le putem controla mai mult sau mai puțin, având în vedere că nu mai este vorba de un proces de învățare/ deprindere de noi abilități, ceea ce ne induce reale efecte de stres. Ajungem să așteptăm ziua de salariu, concediul, un nou episod din serialul preferat, cafeaua, o mică pauză- un repaos de la cotidian.

            Astfel, stilul actual de a trăi, ne grăbește parcă repede înainte, perturbându-ne fix ceea ce este important- prezentul. Adică atunci când așteptăm și ajungem să ne grăbim spre ceva, ne proiectăm deja spre viitor uitând să savurăm prezentul, la adevărata lui valoare și intensitate a momentului (utilizând toate simțurile). Evident când voința și motivația se orientează mai mult spre așteptarea viitorului, rămâne cam puțin din acestea pentru acum. Nu exclud planificarea sau programarea, doar că percep un consum prea ridicat orientat spre așteptarea viitorului.

            Conform unor teorii, ne construim viitorul zi de zi, prin ceea ce gândim și proiectăm mental- provocarea este, ca în momentul în care ne concentrăm pe destinație, să putem să ne bucurăm de călătorie.

            Binecuvântarea și blestemul amalgamului de informații și posibilități, ne face ca mereu să dorim mult, apoi și mai mult, implicit să avem așteptări care cresc exponențial cu fiecare realizare/ obiectiv atins. Este ca o roată pentru șoareci pe care ajungem să o mărim, inconștient, cu fiecare pas pe care îl facem.

            O soluție nu știu dacă există, un panaceu care să ne permită să așteptăm ceva/ pe cineva fără să ne erodăm ca individ mental și/sau fizic. În esență nisipul din clepsidră se va scurge cu sau fără voia noastră, în aceeași direcție, indiferent dacă percepem sau acceptăm asta.   

            Înțelegerea și acceptarea așteptării prin prisma planificării/ a proiectării ne pot ușura prezentul. Să înțelegi că poți aștepta sosirea autobuzului, dar nu îl poți aștepta mai repede/ determina să ajungă mai repede, ne va ajuta să economisim energia. Cu ce ne ajută dacă ne consumăm pentru un lucru pe care nu îl putem controla cum ar fi timpul?

            Societatea actuală este formată din dependențe și interdependențe care o construiesc ca și organizație structurată și funcțională (?). Este doar o încercare umană de a organiza haosul primordial din care ne-am născut, folosind o proiecție umană ce dorește să creeze ordine. Ca niște puncte neînsemnate într-o organizare haotică cosmică în care existăm, cred că ne rămâne doar să ne bucurăm de prezent, așteptând împlinirea unei ciclități existențiale inevitabile, așteptarea noastră fiind doar o picătură neînsemnată în infinitatea timpului prezent.    

Black Friday- ediția 2022

Black Friday- ediția 2022

          Ca în fiecare an, mai toți comercianții, mici sau mari, s-au pregătit intens cu oferte și super oferte mai mult sau mai puțin reale, pentru a marca volume de vânzări importante cu ocazia sezonului de Black Friday.

          Încă nu am terminat de amenajat noua casă deci și noi mai avem încă o listă de lucruri pe care le urmărim de ceva timp în speranța că vom avea parte de vreo reducere care, date fiind multitudinea de cheltuieli ocazionate de mutare și de situația economică actuală, ar prinde bine. Implicit, având experiența anilor trecuți, am urmărit produsele de pe listă de-a lungul întregului an, având astfel o evidență a evoluției prețurilor. Concluziile acestui ”studiu” este că majoritatea ”ofertelor” de BF sunt de fapt reduceri de preț precedate de creșteri ale prețului.

          Astfel, de acest BF, singurele achiziții care încă au rămas avantajoase ca și ofertă, au vizat scutecele pentru copii (luat provizii pentru aproximativ 6 luni), acestea având cel mai bun preț raportat la restul anului și un săpun pentru copii la jumătate de preț (este adevărat că site-ul nu permitea achiziția a mai mult de 2 produse de același timp, însă nu interzicea comenzi multiple cu aceleași produse). Apoi am mai găsit ceva cafea mai de calitate (tot cu un preț redus considerabil), ceva seturi de Lego și de Connetix Tiles, care erau pe lista moșului.

          Și cam atât cu BF de partea noastră raportat la dorințele, utilitatea și necesitatea produselor aflate la ”ofertă”. Evident comercianții au raportat vânzări importante de produse și servicii (sigur au scăpat de niște stocuri din magazie care nu se vindeau altfel), în ciuda inflației, a creșterii prețurilor la produse, servicii și a costului nivelului de trai. Fie s-au cheltuit bani disponibili la saltea, fie s-au schimbat ceva valute, fie sumele de pe cardurile de credit au fost epuizate. O creștere cu 35% a vânzărilor față de anul 2021 a unuia din cel mai mare retail on-line, denotă că încă mai sunt bani și apetit de achiziții în piață și criza încă nu a sosit în România (cred că starea drumurile e de vină).

          Ca o curiozitate personală, am citit ce s-a vândut, constatând că în topuri încă sunt destule produse electronice (telefoane, laptopuri, televizoare), astfel că indiferent cât de mult au crescut cheltuielile zilnice ale familiei, încă se acordă o atenție majoră unor lucruri care intră mai degrabă la capitolul util dar nu necesar, adică dorințe. Evident, se vede că încă lipsește o educație financiară solidă sau insuflarea unor valori solide care să transceadă diagonala televizorului sau generația de telefon deținute. Nu doresc să generalizez, sunt sigur că unele achiziții sunt făcute și de profesioniști care ”produc” bani cu aceste produse, dar sigur nu sunt atâția raportat la nivelul volumelor totale vândute.

          Concluzia pentru acest BF, seamănă cu cea din 2021, astfel că efectul dopaminei își face din plin treaba pe timpul derulării acestor oferte ”speciale”, iar pofta de cumpărături pare că se menține la un nivel ridicat indiferent de situația sau perspectiva economică a țării. Evident urmează cât de curând febra cumpărăturilor de Crăciun, când comercianții vor raporta iarăși volume importante ale vânzărilor de produse și servicii, de aceea în încheiere vă urez cumpătare, analiză serioasă și diferențiere a ceea ce este moft-util (îmbunătățirea calității veții)-necesar (supraviețuire).

Ca să nu faci achiziții pripite, sub influența dopaminei, întreabă-te ce se va întâmpla dacă nu vei cumpăra acel lucru/ cum vei simți peste o lună legat de acel produs…dacă răspunsul este nimic/ dezinteres, atunci sigur nu ai nevoie de acel lucru!

Care?

Care?

            Care este primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, după ce te trezești? Facem abstracție de la ”mai stau încă 5 minute” și ”cafea!” 🙂 Deci, care ar fi acțiuniile și deciziile pe care să le urmezi ca să ajungi să te trezești zen (unde zen= liniște sufletească, ordine/ liniște în gânduri)?

            Care aspect al vieții îți dorești să îl poți schimba la tine, la ceea ce faci? Nu am formulat ”să se schimbe” pentru că mă refer strict la ceva ce implică efortul și dorința personală pentru a produce schimbarea (deși dacă mă gândesc la unele teorii referitoare la implicațiile energetice și la puterea gândurilor, orice schimbare implică în primul rând verbalizarea lor). Adică nu este suficient să te întrebi care este obiectivul zilei de azi, obiectivele pentru anul în curs sau care este scopul vieții, pentru că în momentul în care ai un obiectiv (pe termen scurt/ lung), este indicat să ai și un plan care să te ajute să nu îți irosești timpul, energia și liniștea interioară. Plan care deja presupune să gândești, să te trezești din ignoranța unei zile obișnuite, să te stresezi puțin- e ok, puțin stres nu strică, poate să motiveze pentru o mai bună concentrare astfel încât, pe termen lung, să ai parte de atingerea unor borne din planul tău sau chiar de împlinirea scopului pe care ți l-ai setat.   

            Care este adevărata provocare care te împinge să ieși din zona de confort, care îți poate da imboldul de a crește, de a evolua, de a-ți depăși condiția actuală? A devenit deja un truism trimiterea la timpul care este același pentru toți și care poate face diferența prin modul în care alegem să îl folosim în folosul nostru, mai ales dată fiind normalitatea de a deține un smartphone care are acces la Internet și implicit la o vastă cantitate de informație. Între a viziona un conținut care nu ne aduce vreo plusvaloare sau a studia (auditiv și/sau vizual) date ce se regăsesc în vasta bibliotecă a Internetului, ne întoarce invariabil la primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, la prioritizare, planificare, înțelegere și conștientizare.

            Care este alegerea ta în ceea ce privește timpul tău,  energia ta, viața ta? Care este direcția ta?

            Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, mă poți contacta >  hello@viatacadar.ro