by Marian | Apr 14, 2025 | Food4Life
Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.
Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.
Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).
Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.
Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.
În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).
La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!
by Marian | Apr 13, 2024 | Food4Life
Concursul de alergare sub egida Intersport este unul din preferatele mele, nu doar pentru că este organizat la Brașov, ci și pentru traseul frumos și vibe-ul deosebit dat de oamenii care îl organizează.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 120 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac 3 alergări pe bucăți din traseul de semi (știu, recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost relativ OK, constând într-un gel Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un ceai Olympus, cipul de cronometrare, pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, iar la nevoie servicii medicale, după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o pasta party de la Home Garden, în plus cine dorea putea lua acasă puieți ca să-i planteze (nu am luat pentru că nu aveam unde să-i pun). S-a renunțat la clasicul tricou de participare, nu știu dacă pentru a reduce costurile sau pentru a nu mai încărca participanții cu încă un tricou (recunosc și eu am ceva stocuri chiar dacă le-am mai oferit cadouri).
În ziua concursului m-am pornit de acasă ceva mai târziu, așa că a trebuit să iau rapid mașina ca să fiu sigur că ajung la start la timp, evident că într-o zonă extinsă a concursului nu era niciun loc liber așa că am parcat-o undeva pe strada de mijloc. Nu am optat pentru RATBv din rațiuni de timp, programul orar era ok dacă plecam mult mai devreme; aici aș observa că în alți ani exita un parteneriat cu Primăria Brașov care oferea transportul gratuit (ori nu am văzut anunțul, ori nu a fost cazul anul acesta).
La start am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start. Ora 12:00 mi s-a părut o oră destul de avansată în zi la cât de aglomerat este de obicei Brașovul la prânz și la cât de cald se anunța că o să fie, însă cel puțin vremea a păstrat ceva din tradiție și deși nu a fost ploaie și noroi/ zăpadă pe traseu, ulterior a udat bine participanții la premiere. Traseul a fost ok, ceva mai aglomerat mai ales pe primele porțiuni, dată fiind comasarea startului pentru toți și un traseu comun o bună bucată de timp (probabil că dacă mă antrenam mai mult / mai intens prindeam și eu liberul din față mai repede). Punctele de hidratare și alimentare au fost cu tot ce trebuie, parcă mai sărace ca în alți ani, dar și-au făcut treaba, mai ales că voluntarii au fost la înălțime (un mare wow pentru cei 2 voluntari cu aparatele de validare a cipurilor). Ceva crampe am simțit ca de obicei după zona de plat de lângă Răcădău, ulterior am simțiti că încă am mușchi la ultima urcare din concurs până „La Troiță”. La finish am savurat din plin berea rece (fără alcool), desertul Olympus și pastele cu ton (super bune), admirând o medalie super faină (ca de obicei una dintre cele mai faine raportat la alte concursuri de alergare). Felicitări pentru inițiativa oferirii unor puieți pentru a fi plantați, în plus față de cei care vor fi plantați pentru fiecare alergător.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:27:10), după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție:
– prețul acceptabil
– cauza aleasă
– vibe-ul pozitiv
– designul medaliei
– traseul
– salata de ton mexicană, desertul și berea de după
– marcajul de pe traseu (reutilizabil)
Semi-fun facts:
– alergătorii care te presează pe traseu ca să te depășească și care încep să meargă 2 m mai încolo, reușind să te oprească și pe tine din cauza drumului îngust
– după orice vale sigur urmează o urcare
– dacă nu erai sigur că ești la o probă de semimaraton, sigur în ultimii 2 km o să simți din cap până în picioare
– dacă alergi și te gândești ce ritm fain ai și ce constanță, urmează să te împiedici de o rădăcină/ piatră
– dacă nu ai mai folosit de mult vesta de alergare, în ziua concursului o să constați că trebuie să o schimbi
– dacă începi să simți o durere de mușchi, sigur urmează și o durere mai serioasă
Propuneri de îmbunătățit (pentru participanți și organizatori):
– gunoaiele aruncate pe traseu/ mult după punctul de alimentare- hidratare (se pot scoate paharele chiar dacă sunt reciclabile, la fel cum au procedat și alții)
– educarea participanților în ceea ce privește înghesuiala la punctele de alimentare-hidratare, în sensul că nu treubuie să stai la acea masă ca la restaurant, ia ce ai nevoie și dă-te la o parte că mai vin și alții, poți revenii ulterior dacă mai simți nevoia să mai iei ceva
– depășirea agresivă pe anumite porțiuni care mai că te presează să te duci în vale ca să poată trece unii, cu riscul de a te accidenta (scuze, mulțumesc -sigur e mai pragmatic)
– oprirea pe traseu în lanț a alergătorilor care sunt împreună, lucru nasol mai ales pe poteci
Dincolo de aspectul comercial din concursurile de alergare, axat tot mai mult pe profit, implicarea tot mai multor companii care plătesc participarea angajatoriilor, ar trebui să determine organizatorii concursurilor să educe mai mult participanții în ceea ce privește echipamentul/ echiparea pentru alergare, alimentația înainte și după alergare și cel mai important comportamentul pe timpul concursului. Alergătorii ”de ocazie” se pot cizela cu fiecare participare (am văzut ceva mâini ridicate când s-a întrebat cine participă pentru prima dată), pentru că vreau să cred că nu este vorba doar despre a încasa o taxă de participare, sau despre medalia de la sfârșitul cursei, ci despre depășirea unor limite și despre formarea unui obicei sănătos care să se concretizeze în mai multă mișcare și mai mult respect pentru natură. La încheiere aș vrea să mai felicit voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să avem poze de pe traseu și filmulețul personalizat oferit participanțiilor de organizatori.
by Marian | Feb 19, 2024 | Food4Life
O zi frumoasă ca de primăvară a marcat prima mea participare de anul acesta la o cursă de alergare, respectiv la o cursă marca SKV. Am ales să alerg doar la proba de cros, având în vedere că anul trecut nu am putut să mă antrenez ca pentru un semi/ marathon fiind plecat din țară mai multe luni, ulterior la întoarcere neavând timpul necesar sau cele mai bune auspicii pentru un antrenament corespunzător. Pe de altă parte m-am bucurat de alegere având în vedere că am avut 2 săptămâni înainte de acest concurs cu cea mai nasoală gripă ever care fie m-a ținut la pat cu febră, fie m-a împiedicat să mă antrenez.
Am aflat întâmplător de acest concurs când l-am văzut promovat de un prieten alergător (cred că lipsa de reclamă s-a văzut și în numărul mic de participanți- poate aici se poate insista mai mult în viitor). Traseul de cros a fost unul clasic pentru o alergare de week-end pe Vf. Tâmpa și în împrejurimi, fără gheață sau noroi prea mult din fericire. Numărul mic de participanți a permis să nu fie foarte aglomerată urcarea spre Vf. Tâmpa, coroborat cu plecarea decalată pentru semimaraton. Mi-a plăcut traseul alergării, chiar a fost ca o alergare de primăvară, singura observație pentru îmbunătățirea experienței viitoare fiind de a alege o altă culoare pentru benziile de semnalizare, pe treseul de cros, culoarea fiind destul de asemănătoarea cu vegetația existentă. Au fost participanți care se opreau la intersecții să întrebe pe unde să meargă (cei care nu erau obișnuiți cu traseul/ erau din afara Brașovului). Traseul în sine nu a fost greu/ solicitant, a fost prima alergare pe Tâmpa de anul acesta lucru care s-a simțiti la sfârșitul cursei cu un timp de 1 oră și 12 minute, fără a forța prea mult sau prea repede (deși în poza de finisher am o față de zici că am alergat cel puțin un maraton).
Costul de participare la această cursă a fost rezonabilă (100 lei), kitul de participare constând într-o sticlă de apă, un gel de duș, numărul de participare, un discount de 30% la produse Gold Nutrition și o medalie de finisher personalizată cu numele fiecăruia. A existat și un punct de hidratare în Șaua Tâmpei, accesibil și pentru participanții la proba de cros, iar la finalul cursei s-a putut face o hidratare după cursă.
Vreme bună cu atmosferă de primăvară, zâmbete specifice alergătorilor, fețe familiare, cam aceasta a fost atmosfera de la SKV Vertical Race- proba de cros, un concurs care mi-a reactivat apetitul și dorința de mișcare și forțare a limitelor.
Breath and Keep on Running!
by Marian | Sep 22, 2022 | Food4Soul
Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.
Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.
Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.
Ce faci? Acest ”Ce”, deși este scurt, este destul de provocator. Adică deși te pot observa și auzi, nu doresc să trec prin filtrul propriei gândiri și să judec în privința a ceea ce faci tu acum, ci te provoc pe tine să (te) evaluezi/ să apreciezi ceea ce faci și să răspunzi în consecință.
Ce înseamnă asta pentru tine? în loc de întrebări de genul de ce faci asta/ de ce simți să faci asta, care ar viza mai degrabă acțiunea sau scopul unui demers, evitându-se introspecția sinelui pentru a identifica adevărata motivație care începe/ menține o acțiune. Evident, după ce are loc un Aha despre adevărata energie care ne alimentează o acțiune se pot conștientiza credințe și valori care reprezintă fundamentul deciziilor zilnice.
Ce ai zice să…faci ceva pentru tine? Ceva care să te ajute pe termen lung să depășești o barieră, un obstacol, o limită (auto)impusă?
Ce se poate întâmpla dacă ieși din zona de confort? Păi clar o să transpiri, o să te simți inconfortabil, o să vezi următoarele bariere, o să îți auzi creierul căruia îi place liniștea și comoditatea, cum tânjește după acea inerție care nu îl pune să gândească, o să simți mirosul fricii. Și apoi, ce va urma? Adaptare-Evoluție-Sete. O nouă sete, care a ieșit la suprafață din ungherele unui creier aflat în hibernare, care este inundat de serotonină (am trecut la next level), dopamină (and I feel good) și endorfină (acum sunt calm, încrezător și dețin controlul asupra situației).
Ce dorești? În timp ce alergam azi printr-un parc (sub efectul unor endorfine probabil), făceam comparație între Brașov (care este acasă) și București (unde temporar este jobul de luni-vineri). Și am avut o revelație, având în minte versurile lui Cheloo-Vicii (”Trag in piept aerul jegos de Bucuresti”) că acest aer se găsește uneori și în Brașov, că mirosul, urâtul și mizeria sunt în orice oraș. Aș dori să aleg să văd mai degrabă cerul frumos sau o clădire frumoasă, să mă concentrez pe mirosul unei flori, să aud păsările în locul claxoanelor. Fără a deveni un visător și un ignorant care nu vede lumea din jur, doar un om care alege să vadă, să audă și să simtă dincolo de negativismul care simt că este o constantă a acestui mare oraș.
Ce alegi? Ce faci pentru asta? Ce te oprește? Ce ai nevoie ca să…? Ce vrei să schimbi începând de…?
Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, Ce te oprește ca să mă contactezi? hello@viatacadar.ro
Recent Comments