ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Sărbătorile vin

          Sărbătorile nu mai sunt ce erau odată! este o replică pe care o tot aud zilele astea. Însă sărbătorile sunt aceleași, mai degrabă cred s-a schimbat contextul în care au loc acestea și mai ales s-au schimbat oamenii prezentului.

           Dar să pornim de la ce înseamnă o sărbătoare– conform definiției din DEX ’98, este o zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important. În cazul de față sărbătorile de iarnă înseamnă sezonul de ski, Moș Nicolae, Moș Crăciun, petreceri de revelion, mâncare și băutură (fără număr că doar avem pastile de digestie acum), brazi, luminițe, cumpărături, cadouri și dacă ne aducem aminte, mai este un eveniment cu adevărat important. Evident este vorba de nașterea Domnului care teoretic este principalul eveniment important care merită sărbătorit în luna decembrie.

           Zilele acestea am reflectat puțin la trecut, la ce însemnau aceste sărbători de iarnă pentru bunicii și părinții noștrii, pentru a înțelege că trebuie să fim totuși recunoscători pentru prezent. Pentru bunici, care nu aveau televiziune prin cablu, Internet, Netflix și mall, sărbătorile înseamnau stat acasă (refill fizic/ mai ales că iarna era serioasă, nu ca acum), însemna mâncat din producția recoltată peste an din gospodăria proprie și practic acumularea de rezerve (în limbaj de sală) pentru a avea energie pentru a o lua de la capăt anul următor. Totodată era sezonul când odată cu postul religios (era și atunci în trend dar nu pentru a slăbii), oamenii aveau mai mult timp și de partea sufletească (refill interior), de tradițiile locale, de interacțiunea cu cei din comunitate, de timp cu familia.

            După 1989, lucrurile au mai evoluat, părinții au trecut de la comunism la capitalism și totul s-a schimbat: libertate de exprimare și de mișcare, mâncare la discreție, entertainment televizat la alegere (și nu doar 1 canal), socializare cu prietenii, copii și colinzi, Moș Gerilă transformat în Moș Nicolae, cadouri mai elaborate, încă timp de calitate în familie, smerenie și credință cu ocazia nașterii Domnului.

           Și am ajuns și în timpul prezent, când am ajuns să vorbim despre stresul sărbătorilor: despre alegerea cadourilor potrivite, în timp ce alergăm prin magazine după mâncare deosebită și oferte speciale, despre alegerea ținutelor perfecte pentru diverse petreceri, în timp ce tot felul de emisiuni promovează valori (sau nulități) și reclame care ne bombardează și ajung să distorsioneze total sensul real a conceptului de Crăciun. Adică observ deja la băiatul meu care deși încă mic, este mai interesat de lumini și brăduți, globuri, cadouri și comercial, deși încercăm să-i insuflăm și spiritul religios&sufletesc al Crăciunului, dar pare că toate simțurile lui sunt sub avalanșa neuromarketingului care are ca scop principal să vândă, nu să mântuiască.

           Nu vreau să cad în extrema lui ”ce diferit și ce bine era pe vremuri”, să fac astfel de afirmații ar însemna totuși să nu accept că lumea este într-o continuă mișcare și că transformările din jurul nostru sunt inerente.

           Ce vreau să spun este că vă doresc să aveți ce pune pe masă (fără să exagerați), să pierdeți cât mai puțin timp alergând după cadouri și să petreceți timp minunat alături de cei dragi (mai puțin prin magazine), ascultați/ cântați colinzi, odihniți-vă și încărcați-vă sufletul cu adevăratul spirit al Crăciunului, sărbătorind nașterea lui Cristos.               

Crăciun binecuvântat!

 

 

 

 

 

 

 

Aparențe

Aparențe

            A trecut deja ziua de 1 Decembrie, steagurile naționale au fost puse la păstrare până anul viitor (a și fost ceva vânt mai puternic), mândria și atitudinea ceva mai naționalistă s-au atenuat și am revenit cumva la viața de zi cu zi, în care ne enervează traficul, vremea, politicienii, coronavirusul, etc. Dar, suntem în luna decembrie, când ne dorim să fim mai buni, să ne aducem aminte și de spiritualitate și dacă se poate să mai facem niște fapte bune ca să ne simțim mai bine/ să dăm bine față de alții sau pe social media/ să primim puncte bonus pentru un loc în Rai.

            Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva celor care aleg să facă aceste fapte bune de sărbători, dar, cumva parcă multe astfel de fapte bune apar și dispar la fel ca filmul Home Alone fix în preajma Crăciunului, când practic mă simt asaltat vizual și auditiv în mass-media și nu numai, de campanii de strângere de fonduri/ jucării/ alimente/ etc., pentru cei ”care au nevoie” și ”vor să se bucure de sărbatori”. Adică, să înțeleg că doar de sărbători se pot bucura? doar de sărbători putem și noi să renunțăm la niște lucruri pe care probabil oricum le țineam aruncate printr-un șifonier? sau doar atunci putem achiziționa câteva bunuri pentru cei nevoiași?    

            Sunt sigur că cei care vor avea parte de donații se vor bucura și vor aprecia ceea ce primesc, iar aparent, viața lor le va părea ceva mai frumoasă pentru că, vor avea și ei de sărbători, masa îmbelșugată, haine mai bune, jucării. Și astfel pe principiul win-win, cei care primesc vor simți sărbătorile chiar și în stomac, iar cei care le-au oferit, vor simți ceva mai mult și în inimile lor (creier) aceste sărbători.

Și totuși sunt 12 luni într-un an, 365/ 366 ( minus 2/ Paște+Crăciun), o grămadă de zile în care există oameni cărora le-ar prinde bine un fel/ orice fel de ajutor, există cauze care nu au pauză până la sărbători, iar noi chiar putem face fapte bune renunțând la o părticică mică din timpul/ energia/ bogăția noastră, aparent fără să ne afecteze prea mult viața noastră ”normală”. De fapt, orice faptă bună ne va afecta (pozitiv evident) la nivel spiritual, psihologic și neurolingvistic, pentru că bucuria de a ajuta produce chiar și serotonină, cunoscută și ca hormonul fericirii. Ceea ce vreau să spun este că a face fapte bune doar de sărbători este echivalentul mesei îmbelșugate de care se bucură cei mai nevoiași o dată/ de două ori pe  an… există oameni (mici și mari) care cred că doar de Crăciun apar fructele, dulciurile, jucăriile, hainele și încălțările- oare și vouă vi se pare acest fapt o minciună frumoasă (doar) de sărbători?

             Poate sunt eu mai ciudat și mi se pare doar mie că prin acest comportament social  specific sărbătorilor, se întreține de fapt o aparență, care pe termen lung produce mai multe efecte negative decât pozitive, având în vedere că ajungem cumva să ne programăm binele doar ne sărbători, respectiv să condiționăm starea de bine a unor semeni tot în acceași perioadă. Răzleț, în mass-media, mai apare câte un subiect care transcende neuromarketingul sărbătorilor și ajungem să ne oripilăm (pe moment) cum s-a ajuns ca să ”trăim” mai ales comercial sărbătorile, să ne raportăm mai ales la cadourile oferite/ primite în această perioadă, la cât de plin este frigiderul/ la câtă risipă se face. În acel moment, când ne trezim (poate) din beatitudinea mâncării și a cadourilor, ajungem (poate) să constatăm lipsa credinței adevărate (”cum era mai demult”), a faptului că au trecut repede și aceste sărbători, iar binele singular pe care poate l-am făcut să ne producă, paradoxal, mai degrabă îndoială și regrete (doar în subconștient).

             Cum rămâne deci cu acel Carpe Diem, adică  cu acel principiu care ne zice că fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare? și dacă există căi de a amplifica bucuria vieții, de ce să nu profităm!?

             Nu îmi place să particip la campanii de donații în preajma sărbătorilor; cred eu că binele se poate face oricând, preferabil în liniște și constant. Există oameni care construiesc un spital, există fundații care ajută oamenii care au can_cer sau care îi ajută pe cei cu disabilități, există posibilitatea de a face donații lunare și recurente, de a participa direct, de a duce lucruri unor oameni care au nevoie și pe lângă poate treci în fiecare zi. Nu trebuie să aștepți Crăciunul sau Paștele pentru a face bine, iar binele nu se rezumă doar la a oferi mâncare/ lucruri de strictă necesitate în această perioadă.

            Dacă un mic fluture, prin bătăile aripilor poate produce chiar o tornadă (Butterfly effect) gândește-te cum poți tu, zi de zi (sau măcar mai des decât de sărbători), impacta viața celor de lângă tine doar cu o vorbă bună, o mângâiere, o haină, o bucată de pâine…oare cum s-ar simți mintea și inima ta cu atâtea doze zilnice de serotonină?