ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

365

365

Articol dedicat eroilor care fac parte din Hospice Casa Speranței

              N-am timp! De câte ori auzim această replică într-o zi, sub această formă sau cu ușoare variațiuni?  Este o afirmație auzită aproape zilnic, de multe ori, fără a exista argumente care să o susțină. Timpul este același pentru toți, există 365 de zile, de oportunități-  modul în care alegem să îl gestionăm diferă spune o vorbă care, deși un truism, a ajuns să fie percepută ca un clișeu. Da, poate simplific, pentru că fac abstracție de resurse sau de potențial, însă, cum poți să știi dacă poți realiza ceva, sau cum poți construi ceva, dacă nu încerci și dacă nu începi să…

              Pentru mine, ca părinte, expresia nu am timp, spusă mai ales de cineva fără copii, mi se pare o glumă, la început, apoi o dovadă clară de lipsă de organizare și de direcție. Evident am fost și eu acolo când nu aveam obligații sau responsabilități extra (familie) și conștientizez mai bine acum cât de mult pierdeam timpul aiurea. Când spun pierdut timpul, mă refer la a nu realiza/ crea/ produce ceva (util) astăzi, pentru mine, pentru ceilalți, pentru mâine. Pentru că eu cred că atunci când creezi, atunci trăiești cu adevărat în prezent, pentru că atunci ești conștient de cine ești, ce ești, ce poți să faci azi, ca mâine să fii și să creezi ceva mai bun.

              Când pierzi un lucru ajungi să realizezi importanța acestuia (altă afirmație privită ca un clișeu perimat), cu atât mai mult când acel lucru a căpătat statutul de banalitate. Adică să ai parte și să te bucuri de toate simțurile, să ai libertatea de exprimare și de mișcare, par niște lucruri inerente ale vieții cotidiene (pentru anumite societăți/ țări), fiind depreciate ca valoare și importanță în lipsa existenței unor constrângeri. Uităm că de-a lungul timpului, evoluția la nivelul gândirii și avansul tehnologic au avut loc mai intens în cazul unor restricții, dureri, căutări și nevoi de stabilitate și confort.

              Deci expresia nu am timp, paradoxal, sub presiunea timpului, determină un efort și o canalizare de resurse și voință la un nivel superior (de care poate nici nu eram conștienți) pentru a finaliza o activitate sau pentru a atinge un obiectiv. Ne dăm seama că am comprimat timpul și am realizat ceva mai repede decât credeam, fără să cunoaștem teoria relativității ai lui Einstein (noaptea dinaintea unui examen din viața de student vă spune ceva?). Și totuși, deși dăm dovadă de o capacitate deosebită de a ne angrena voința și energia într-o zi cât alții într-o lună, fără să ne dăm seama, alunecăm pe o pantă a procrastinării și ajungem să trăim, cu adevărat, 1 zi dintr-o lună, restul zilelor fiind suspendați într-o formă de amânare sau de trăire by default.

              De mâine, mă apuc de sport, de citit, de mâncat ”sănătos”, de terminat proiectul X, etc. . Nu zic că este rău să pui pe pauză, câteodată, anumite activități personale, pentru că ne prinde bine și un timp în care să nu facem ceva anume, în care să ”go with the flow” sau să ne dedicăm pur și simplu timpul și energia noastră pentru familie, un amic, un străin, astfel încât să afirmăm azi nu am timp să fac tot ceea ce îmi doresc, noroc că e și mâine o zi (poate).

              Care este pasiunea ta pentru care aștepți timpul potrivit?  Ce dorești să construiești în viitor când o să crezi că ai resursele potrivite? Cum o să știi că a sosit momentul potrivit pentru a-ți folosi adevăratul potențial și deplinătatea voinței pentru obiectivul tău? Când o să acționezi azi, fără să aștepți ziua de mâine?

              Sunt 365 de zile într-un an, dar asta nu înseamnă că timpul ne aparține, nu înseamnă că este o certitudine că ne vom putea bucura deplin de toate aceste zile… dacă tu crezi că azi nu ai timp, ce te face să crezi că mâine va fi diferit? Câte zile alegi să trăiești? Cum stai cu timpul?  Just do it! Live! Laugh! Love!

Când?

Când?

          Vreau să încep să mănânc mai sănătos, vreau să mă apuc să fac sport, vreau să citesc o carte, o să fac curat…mai târziu. Dorința de a face ceva începe de obicei cu acest vreau care exprimă o dorință și/ sau intenția de a ieși din zona de confort și de a realiza ceva nou sau pur și simplu de a răspunde unei cerințe/ nevoi.

          ”Vreau să…” din punct de vedere al eficacității poate avea un impact mai bun decât un ”o să…”, însă poate fi la fel de ineficient în a declanșa acțiunea care să ducă la obținerea de rezultate. Procrastinarea începe cu vreau să și se finalizează (apoteotic) cu o să; cât despre obiectiv, acesta rămâne la nivelul de dorință pentru viitor și după ceva timp, ceva din trecut.

          Ca să concretizez aceste vorbe în practică, o să citez un antrenor de fitness: în prima lună din an, nu ai loc la sala de sport, ca mai apoi, încet și sigur, să rămână cei care chiar au un plan concret și adaptabil, cu motivație și obiective clare.

          Când îți stabilești un nou obiectiv pe care vrei să-l atingi, dacă acesta nu respectă măcar niște principii de bază (gen obiective SMART), este puțin probabil să te apuci de vreo acțiune, sau să ajungi să finalizezi un plan eficient pentru acesta (fără a risipi aiurea energie, resurse și timp). În plus, dacă mai și conștientizăm mediul dinamic în care existăm, este imperios să avem capacitatea să adaptăm planul inițial sau chiar nivelul de ambiție pentru obiectivul stabilit, astfel încât să nu persistăm într-o stare de fapt care să ne producă doar frustrare și demotivare.

          Atunci când te hotărăști să apelezi la un coach, pe lângă sprijinul acestuia în stabilirea a ceea ce vrei, a unor pași/ etape care țin cont de resurse și nevoi, îți programezi și subconștientul pentru atingerea obiectivelor- studii au relevat că împărtășirea unui obiectiv cu un coach/ prieten/ cunoscut, crește șansa de reușită.

Când vrei să te apuci de sport, care este obiectivul pe care vrei să-l atingi, cum vrei să faci asta, ce ai nevoie ca să ajungi la nivelul unde îți dorești, unde ești acum? Ce te oprește să o faci?

Care?

Care?

            Care este primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, după ce te trezești? Facem abstracție de la ”mai stau încă 5 minute” și ”cafea!” 🙂 Deci, care ar fi acțiuniile și deciziile pe care să le urmezi ca să ajungi să te trezești zen (unde zen= liniște sufletească, ordine/ liniște în gânduri)?

            Care aspect al vieții îți dorești să îl poți schimba la tine, la ceea ce faci? Nu am formulat ”să se schimbe” pentru că mă refer strict la ceva ce implică efortul și dorința personală pentru a produce schimbarea (deși dacă mă gândesc la unele teorii referitoare la implicațiile energetice și la puterea gândurilor, orice schimbare implică în primul rând verbalizarea lor). Adică nu este suficient să te întrebi care este obiectivul zilei de azi, obiectivele pentru anul în curs sau care este scopul vieții, pentru că în momentul în care ai un obiectiv (pe termen scurt/ lung), este indicat să ai și un plan care să te ajute să nu îți irosești timpul, energia și liniștea interioară. Plan care deja presupune să gândești, să te trezești din ignoranța unei zile obișnuite, să te stresezi puțin- e ok, puțin stres nu strică, poate să motiveze pentru o mai bună concentrare astfel încât, pe termen lung, să ai parte de atingerea unor borne din planul tău sau chiar de împlinirea scopului pe care ți l-ai setat.   

            Care este adevărata provocare care te împinge să ieși din zona de confort, care îți poate da imboldul de a crește, de a evolua, de a-ți depăși condiția actuală? A devenit deja un truism trimiterea la timpul care este același pentru toți și care poate face diferența prin modul în care alegem să îl folosim în folosul nostru, mai ales dată fiind normalitatea de a deține un smartphone care are acces la Internet și implicit la o vastă cantitate de informație. Între a viziona un conținut care nu ne aduce vreo plusvaloare sau a studia (auditiv și/sau vizual) date ce se regăsesc în vasta bibliotecă a Internetului, ne întoarce invariabil la primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, la prioritizare, planificare, înțelegere și conștientizare.

            Care este alegerea ta în ceea ce privește timpul tău,  energia ta, viața ta? Care este direcția ta?

            Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, mă poți contacta >  hello@viatacadar.ro