ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

Trecuse ceva timp de la ultima mea participare la proba de semimaraton la Brașov Marathon. Anul trecut, fiind nevoit să cedez înscrierea din cauza unei deplasări cu jobul, am profitat imediat de oferta de 99 RON la deschiderea înscrierilor, în noiembrie 2024. Nu mi-am propus un nou record personal, având în vedere timpul limitat pentru antrenamente, însă nici nu doream doar să bifez o altă participare.

Personal, consider că Brașov Marathon a devenit un concurs emblematic, atrăgând mulți alergători datorită unui traseu frumos și provocator. Această popularitate face ca limitarea înscrierilor să fie esențială – cine știe, poate pe viitor se va ajunge la înscrieri pe bază de tombolă, similar altor maratoane mari.

Am avut emoții legate de vreme și de starea traseului, având în vedere ploile și vremea mohorâtă din săptămâna precedentă. Însă, soarele ne-a zâmbit în ziua cursei, iar noroiul a fost prezent doar pe anumite porțiuni.

Mi-a plăcut mult flexibilitatea oferită pentru ridicarea kitului, disponibil în mai multe zile și într-o zonă ușor accesibilă pentru parcare. A fost și ocazia perfectă pentru a mă aproviziona cu gelurile și praful de hidratare necesare care îmi lipseau (o ofertă destul de variată la SportGuru).

Kitul de participare a inclus o apă vitaminizată Merlin’s, un produs Gold Nutrition, un iaurt de băut Olympus, un antiperspirant Rexona, numărul de concurs și o reducere la Cartofisserie. Pe parcursul și la finalul cursei, am avut la dispoziție produse de alimentare și hidratare, o tocăniță delicioasă la finish și o medalie cu adevărat deosebită, o amintire memorabilă.

Numărul mare de participanți a fost gestionat excelent datorită sprijinului Primăriei Municipiului Brașov și RATBV S.A. Aceștia au asigurat transport gratuit spre și dinspre zona de start, eliminând aglomerarea parcărilor și reducând semnificativ poluarea generată de mașinile personale.

Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am mers pe jos până la zona de start. Acolo, am simțit energia electrizantă crescând odată cu apropierea orei de start. Fiind sâmbătă dimineața, numărul susținătorilor și al turiștilor era mai mic, permițând sportivilor să se salute, să se încurajeze și să-și facă încălzirea în liniște.

Pentru această cursă am folosit echipamentul meu standard: bentiță, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie și Salomon Speedcross 4. Aceștia din urmă au fost buni pentru noroiul anticipat, dar clar trebuie să-i schimb, având în vedere bătăturile cauzate. Am purtat și vesta de alergare Salomon ACT SKIN 12, cu două bidoane Salomon de 500 ml (nu pot alerga fără apă!), un gel și trei sticluțe cu energizant (just in case), precum și o cană pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc pahare de plastic). Am profitat de ocazie și pentru “botezul” noului meu ceas Garmin Fenix 7.

Startul pentru proba de semimaraton a fost dat la ora 09:00. Urcarea pe serpentine a avut un ritm mai scăzut decât la start, din cauza cărării înguste și a numărului mare de participanți. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe, alergarea a fost destul de alertă, fiind primii kilometri ai cursei și un traseu predominant în coborâre. Ritmul a scăzut pe porțiunea de urcare pe albia râului, unde debitul era crescut, iar noroiul și pietrele alunecau. Până la culmea Crucurului, am alternat alergarea cu mersul alert pentru a-mi doza efortul, fiind constant atent la timpii intermediari obligatorii.

A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stechil, apoi spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și, în final, o ultimă urcare. Am simțit din plin încordarea mușchilor și kilometri parcurși până am ajuns din nou în Șeaua Tâmpei. Acolo, după ce mi-am umplut bidoanele, am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa, spre principala provocare a probei de 21 km: treptele lui Gabony.

Evident, scările lui Gabony sunt porțiunea care îți reamintește că ai mușchi la picioare, mai ales dacă nu ai apucat să le urci de câteva ori înainte și ai uitat să iei un produs anti-cârcel. Recunosc că am bifat toate condițiile de mai sus, așa că în ultimii 4 km am avut niște crampe musculare destul de serioase. Dar, cum se spune, “pain is temporary, gain is forever”!

Cursa de semimaraton este solicitantă și necesită antrenament susținut pentru a rezista și a te încadra în timpii intermediari. Totuși, dacă dorești să te provoci, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele, îți recomand cu încredere să participi la acest concurs. Vei transpira din plin, vei simți fiecare mușchi al picioarelor și al fesierilor, vei avea parte de super voluntari cu o atmosferă fantastică pe traseu, puncte de hidratare bine aprovizionate și, evident, un traseu excelent semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să te bucuri și de ele!). Kitul de participare și medalia de finisher vor fi bonusuri care îți vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni.

Cred că mai am încă o zi de febră musculară, apoi o să mă pot gândi deja la următoarea ediție, anul viitor, și la alte concursuri care urmează (cred că în fiecare weekend se poate găsi un concurs de alergare undeva în țară).

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concurs:

  • Traseul
  • Medalia de finisher
  • Vibe-ul din Piața Sfatului

Ce aș îmbunătăți:

  • Educarea alergătorilor noi: se observau inițiații care foloseau bețe la urcarea pe Vârful Tâmpa și care, efectiv, blocau toată cărarea de urcare.

Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon!

Keep on Running!

Brașov Marathon ediția a X-a

Brașov Marathon ediția a X-a

Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea întâmpla!

              Cu câteva zile înainte de desfășurarea Brașov Marathon, în timp ce mă antrenam pe o buclă din traseul de concurs, mă gândeam ce fain ar fi dacă aș reuși totuși să particip și eu. Nu apucasem să mă înscriu și când m-am trezit a fost prea târziu. Astfel că în momentul în care cei de la Garmin România m-au anunțat că am câștigat o înscriere gratuită la această ediție mi-a venit să țip de bucurie. După ce m-am liniștit, am început să schițez traseul de parcurs, punctele și timpii intermediari, echipamentul necesar și modul de abordare a cursei. Aste pentru că aveam încă în minte lecția din 2021, când lipsa de antrenament și de pregătire a aceleiași curse, au dus la ratarea timpului intermediar de la Cariera cu 30 de minute, ducând astfel la descalificarea din cursă. Evident anul acesta pe lângă planificarea de rigoare, am crescut frecvența antrenamentelor și cel mai important, frecvența antrenamentelor de trail. Cred că este aproape imposibil ca doar cu antrenament de asfalt să reușești să termini o astfel de cursă (în timpii limită).

              După ce am avut confirmarea înscrierii am început să mănânc mai mulți carbohidați și să mă hidratez mai mult, pentru a asigura o rezerva utilă necesară depunerii efortului care urma. De asemenea am început să urmăresc și prognoza meteo, pentru că deși fiind în Brașov unde este teoretic mai răcoare, am simțit pe pielea mea cum o temperatură prea mare, mai ales pe porțiunea care urcă spre Postăvarul mă afectează destul de mult (când este prea cald pe timpul unei curse simt o nevoie majoră de a devora cantități mari de apă). Din fericire în ziua concursului temperatura a fost mai mult decât ideală, temperatura de pe traseu și disconfortul termic fiind mai mici decât ceea ce am simțit după ce am trecut linia de finish.

              A venit și ziua concursului și dimineața eram nerăbdător  să ajung în zona de start, trezirea fiind de la ora 06:00, cu suficient timp la dispoziție ca să servesc un mic dejun cu proteine și să descarc toate emoțiile pe care le simțeam în stomac.

               Mă bucur că deja este al doilea concurs din Brașov la care, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov și a RATBV s.a., se asigură transportul gratuit spre și dinspre zona de începere a concursului, eliminându-se astfel blocarea unor parcări și mai ales poluarea produsă de mașinile personale.

               Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am pers pe jos până la zona de start, unde am început să simt energia electrizantă care începea să crească odată cu apropierea orei de start. Era sâmbătă dimineața deci erau mai puțini susținători sau turiști în zonă, așa că sportivii aveau timp și spațiu suficient ca să se salute, să se îmbărbăteze sau să își facă încălzirea.

               Pentru acest concurs am folosit pentru prima dată bețe de alergare pe lângă echipamentul standard pe care îl am de obicei compus din bentița, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie, Hoka One SpeedGoat4 (teoretic pensionați cu peste 800 km la activ), vesta de alergare Salomon ADV SKIN3 5, 2 bidoane Salomon de 500 ml (v-am spus că fac urât dacă nu am apă), 4 geluri diferite și 1 magneziu, căniță pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc paharele de plastic) și foița de ploaie (obligatorie conform regulamentului).

               M-am încăpățânat să încerc să folosesc aplicația Strava instalată pe ceasul Samsung Gear 3 pentru monitorizarea alergării, deoarece ceasul Polar M430 încă își face treaba însă bateria nu mai ține mai mult de 25-30 km (oare știți să meargă schimbată undeva această baterie?). Am regretat maxim la final, nu am reușit să monitorizez mai deloc alergarea, Strava a dat erori și din păcate după acest concurs nu am toate datele ca să am o idee despre ce trebuie să îmbunătățesc (cred că este un semn că trebuie repetată experiența). 

               Startul a fost dat la ora 08:00, doar pentru proba de maraton, iar urcarea pe serpetine parcă a urmat imediat, cu un ritm de alergare mai scăzut față de start, datorită posibilității mai reduse de a depăși pe cărarea îngustă. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe alergarea a fost destul de alertă, fiind totuși încă primii km ai cursei și un traseu cu mai multă coborâre, ritmul scăzând pe porțiunea de urcare pe albia râului (unde era ceva noroi și pietre care alunecau). Până la culmea Crucurului am alternat alergarea cu mersul alert pentru dozarea efortului, fiind în același timp mereu atent la timpii intermediari obligatorii.

               Am ajuns cu 1 oră mai repede decât anul trecut la km 14, respectiv intersecția culmea Crucurului cu Peștera de Lapte, unde un grup de turiști m-au încurajat cu beriile reci care ne așteptau mai încolo (evident că psihicul meu s-a tot gândit apoi la o bere rece servită la cabana Postăvarul). Mai încolo nu aștepta berea, era doar partea cea mai distractivă a cursei, urcarea verticală până pe Vf. Postăvarul- a fost momentul când am folosit din plin bețele și când am simțit din plin că am mușchi la picioare și la fund (aviz amatorilor care vor fund bombat, recomand această urcare). Odată ajuns pe Vf. Postăvarul, am atins clopoțelul, am făcut o poză pentru soție ca să știe că sunt bine și am început coborârea. Am ajuns rapid și în timpul limită intermediar la Carieră, am servit o gustare, mi-am refăcut rezerva de apă și am reînceput urcarea spre culmea Crucurului. A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stehil, mai departe spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și din nou o ultimă urcare. Am simțit din nou încordarea mușchiilor și km parcurși până am ajuns în Șeaua Tâmpei, de unde după încă o cană de cola am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa.

               Odată ajuns pe aleea Tiberiu Brediceanu știam că ce a fost mai greu a trecut și deja mă gândeam la linia de sosire unde mă aștepta familia (cea mai bună motivație din timpul cursei ca să mă determine să uit de crampele musculare și să nu mă opresc). Ultimii 3 km i-am parcurs alături de un concurent din Cluj, motivându-ne reciproc să uităm de durerea mușchilor care ne îmbiau la fiecare pas să ne luăm o pauză.

               Chiar dacă finish-ul a coincis cu timpul când  familia era la baie, organizatorii au fost amabili și mi-au permis să mai repet odată trecerea liniei de final astfel încât Liam, băiatul meu cel mare, care alergase în ultima oră cu toți alergătorii pe porțiunea de final a cursei, să o facă și cu mine și evident, să primească el medalia de finisher (așa sigur prinde gustul de medalii și alergare).

               A fost o cursă solicitantă, care obligatoriu trebuie să aibă în spate antrenamente pentru a rezista și pentru încadrarea în timpii intermediari, dar dacă doriți să vă provocați ca să ieșiți din zona de confort și să vă depășiți limitele, vă recomand să participați la acest maraton- repet, cu antrenamentul de rigoare. Veți avea parte de transpirație din plin, veți simți toți mușchi de la picioare și fund, veți avea parte de super voluntari pe traseu cu super atmosferă, de puncte de hidratare cu de toate și evident un traseu bine semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să vă bucurați și de natură). Kit-ul de participare și medalia de final vor reprezenta bonusuri care vă vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni la acesta (pain is temporary, gain is forever).

               După ce am terminat cursa am zis că este  ”a one time experience”, însă acum după ce a trecut durerea de mușchi, mă gândesc deja să accept provocarea și anul viitor participând la următoarea ediție.

               Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon.

 Keep on Running!