by Marian | Jun 2, 2025 | Food4Life
Trecuse ceva timp de la ultima mea participare la proba de semimaraton la Brașov Marathon. Anul trecut, fiind nevoit să cedez înscrierea din cauza unei deplasări cu jobul, am profitat imediat de oferta de 99 RON la deschiderea înscrierilor, în noiembrie 2024. Nu mi-am propus un nou record personal, având în vedere timpul limitat pentru antrenamente, însă nici nu doream doar să bifez o altă participare.
Personal, consider că Brașov Marathon a devenit un concurs emblematic, atrăgând mulți alergători datorită unui traseu frumos și provocator. Această popularitate face ca limitarea înscrierilor să fie esențială – cine știe, poate pe viitor se va ajunge la înscrieri pe bază de tombolă, similar altor maratoane mari.
Am avut emoții legate de vreme și de starea traseului, având în vedere ploile și vremea mohorâtă din săptămâna precedentă. Însă, soarele ne-a zâmbit în ziua cursei, iar noroiul a fost prezent doar pe anumite porțiuni.
Mi-a plăcut mult flexibilitatea oferită pentru ridicarea kitului, disponibil în mai multe zile și într-o zonă ușor accesibilă pentru parcare. A fost și ocazia perfectă pentru a mă aproviziona cu gelurile și praful de hidratare necesare care îmi lipseau (o ofertă destul de variată la SportGuru).
Kitul de participare a inclus o apă vitaminizată Merlin’s, un produs Gold Nutrition, un iaurt de băut Olympus, un antiperspirant Rexona, numărul de concurs și o reducere la Cartofisserie. Pe parcursul și la finalul cursei, am avut la dispoziție produse de alimentare și hidratare, o tocăniță delicioasă la finish și o medalie cu adevărat deosebită, o amintire memorabilă.
Numărul mare de participanți a fost gestionat excelent datorită sprijinului Primăriei Municipiului Brașov și RATBV S.A. Aceștia au asigurat transport gratuit spre și dinspre zona de start, eliminând aglomerarea parcărilor și reducând semnificativ poluarea generată de mașinile personale.
Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am mers pe jos până la zona de start. Acolo, am simțit energia electrizantă crescând odată cu apropierea orei de start. Fiind sâmbătă dimineața, numărul susținătorilor și al turiștilor era mai mic, permițând sportivilor să se salute, să se încurajeze și să-și facă încălzirea în liniște.
Pentru această cursă am folosit echipamentul meu standard: bentiță, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie și Salomon Speedcross 4. Aceștia din urmă au fost buni pentru noroiul anticipat, dar clar trebuie să-i schimb, având în vedere bătăturile cauzate. Am purtat și vesta de alergare Salomon ACT SKIN 12, cu două bidoane Salomon de 500 ml (nu pot alerga fără apă!), un gel și trei sticluțe cu energizant (just in case), precum și o cană pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc pahare de plastic). Am profitat de ocazie și pentru “botezul” noului meu ceas Garmin Fenix 7.
Startul pentru proba de semimaraton a fost dat la ora 09:00. Urcarea pe serpentine a avut un ritm mai scăzut decât la start, din cauza cărării înguste și a numărului mare de participanți. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe, alergarea a fost destul de alertă, fiind primii kilometri ai cursei și un traseu predominant în coborâre. Ritmul a scăzut pe porțiunea de urcare pe albia râului, unde debitul era crescut, iar noroiul și pietrele alunecau. Până la culmea Crucurului, am alternat alergarea cu mersul alert pentru a-mi doza efortul, fiind constant atent la timpii intermediari obligatorii.
A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stechil, apoi spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și, în final, o ultimă urcare. Am simțit din plin încordarea mușchilor și kilometri parcurși până am ajuns din nou în Șeaua Tâmpei. Acolo, după ce mi-am umplut bidoanele, am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa, spre principala provocare a probei de 21 km: treptele lui Gabony.
Evident, scările lui Gabony sunt porțiunea care îți reamintește că ai mușchi la picioare, mai ales dacă nu ai apucat să le urci de câteva ori înainte și ai uitat să iei un produs anti-cârcel. Recunosc că am bifat toate condițiile de mai sus, așa că în ultimii 4 km am avut niște crampe musculare destul de serioase. Dar, cum se spune, “pain is temporary, gain is forever”!
Cursa de semimaraton este solicitantă și necesită antrenament susținut pentru a rezista și a te încadra în timpii intermediari. Totuși, dacă dorești să te provoci, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele, îți recomand cu încredere să participi la acest concurs. Vei transpira din plin, vei simți fiecare mușchi al picioarelor și al fesierilor, vei avea parte de super voluntari cu o atmosferă fantastică pe traseu, puncte de hidratare bine aprovizionate și, evident, un traseu excelent semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să te bucuri și de ele!). Kitul de participare și medalia de finisher vor fi bonusuri care îți vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni.
Cred că mai am încă o zi de febră musculară, apoi o să mă pot gândi deja la următoarea ediție, anul viitor, și la alte concursuri care urmează (cred că în fiecare weekend se poate găsi un concurs de alergare undeva în țară).
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concurs:
- Traseul
- Medalia de finisher
- Vibe-ul din Piața Sfatului
Ce aș îmbunătăți:
- Educarea alergătorilor noi: se observau inițiații care foloseau bețe la urcarea pe Vârful Tâmpa și care, efectiv, blocau toată cărarea de urcare.
Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon!
Keep on Running!
by Marian | Apr 13, 2024 | Food4Life
Concursul de alergare sub egida Intersport este unul din preferatele mele, nu doar pentru că este organizat la Brașov, ci și pentru traseul frumos și vibe-ul deosebit dat de oamenii care îl organizează.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 120 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac 3 alergări pe bucăți din traseul de semi (știu, recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost relativ OK, constând într-un gel Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un ceai Olympus, cipul de cronometrare, pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, iar la nevoie servicii medicale, după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o pasta party de la Home Garden, în plus cine dorea putea lua acasă puieți ca să-i planteze (nu am luat pentru că nu aveam unde să-i pun). S-a renunțat la clasicul tricou de participare, nu știu dacă pentru a reduce costurile sau pentru a nu mai încărca participanții cu încă un tricou (recunosc și eu am ceva stocuri chiar dacă le-am mai oferit cadouri).
În ziua concursului m-am pornit de acasă ceva mai târziu, așa că a trebuit să iau rapid mașina ca să fiu sigur că ajung la start la timp, evident că într-o zonă extinsă a concursului nu era niciun loc liber așa că am parcat-o undeva pe strada de mijloc. Nu am optat pentru RATBv din rațiuni de timp, programul orar era ok dacă plecam mult mai devreme; aici aș observa că în alți ani exita un parteneriat cu Primăria Brașov care oferea transportul gratuit (ori nu am văzut anunțul, ori nu a fost cazul anul acesta).
La start am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start. Ora 12:00 mi s-a părut o oră destul de avansată în zi la cât de aglomerat este de obicei Brașovul la prânz și la cât de cald se anunța că o să fie, însă cel puțin vremea a păstrat ceva din tradiție și deși nu a fost ploaie și noroi/ zăpadă pe traseu, ulterior a udat bine participanții la premiere. Traseul a fost ok, ceva mai aglomerat mai ales pe primele porțiuni, dată fiind comasarea startului pentru toți și un traseu comun o bună bucată de timp (probabil că dacă mă antrenam mai mult / mai intens prindeam și eu liberul din față mai repede). Punctele de hidratare și alimentare au fost cu tot ce trebuie, parcă mai sărace ca în alți ani, dar și-au făcut treaba, mai ales că voluntarii au fost la înălțime (un mare wow pentru cei 2 voluntari cu aparatele de validare a cipurilor). Ceva crampe am simțit ca de obicei după zona de plat de lângă Răcădău, ulterior am simțiti că încă am mușchi la ultima urcare din concurs până „La Troiță”. La finish am savurat din plin berea rece (fără alcool), desertul Olympus și pastele cu ton (super bune), admirând o medalie super faină (ca de obicei una dintre cele mai faine raportat la alte concursuri de alergare). Felicitări pentru inițiativa oferirii unor puieți pentru a fi plantați, în plus față de cei care vor fi plantați pentru fiecare alergător.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:27:10), după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție:
– prețul acceptabil
– cauza aleasă
– vibe-ul pozitiv
– designul medaliei
– traseul
– salata de ton mexicană, desertul și berea de după
– marcajul de pe traseu (reutilizabil)
Semi-fun facts:
– alergătorii care te presează pe traseu ca să te depășească și care încep să meargă 2 m mai încolo, reușind să te oprească și pe tine din cauza drumului îngust
– după orice vale sigur urmează o urcare
– dacă nu erai sigur că ești la o probă de semimaraton, sigur în ultimii 2 km o să simți din cap până în picioare
– dacă alergi și te gândești ce ritm fain ai și ce constanță, urmează să te împiedici de o rădăcină/ piatră
– dacă nu ai mai folosit de mult vesta de alergare, în ziua concursului o să constați că trebuie să o schimbi
– dacă începi să simți o durere de mușchi, sigur urmează și o durere mai serioasă
Propuneri de îmbunătățit (pentru participanți și organizatori):
– gunoaiele aruncate pe traseu/ mult după punctul de alimentare- hidratare (se pot scoate paharele chiar dacă sunt reciclabile, la fel cum au procedat și alții)
– educarea participanților în ceea ce privește înghesuiala la punctele de alimentare-hidratare, în sensul că nu treubuie să stai la acea masă ca la restaurant, ia ce ai nevoie și dă-te la o parte că mai vin și alții, poți revenii ulterior dacă mai simți nevoia să mai iei ceva
– depășirea agresivă pe anumite porțiuni care mai că te presează să te duci în vale ca să poată trece unii, cu riscul de a te accidenta (scuze, mulțumesc -sigur e mai pragmatic)
– oprirea pe traseu în lanț a alergătorilor care sunt împreună, lucru nasol mai ales pe poteci
Dincolo de aspectul comercial din concursurile de alergare, axat tot mai mult pe profit, implicarea tot mai multor companii care plătesc participarea angajatoriilor, ar trebui să determine organizatorii concursurilor să educe mai mult participanții în ceea ce privește echipamentul/ echiparea pentru alergare, alimentația înainte și după alergare și cel mai important comportamentul pe timpul concursului. Alergătorii ”de ocazie” se pot cizela cu fiecare participare (am văzut ceva mâini ridicate când s-a întrebat cine participă pentru prima dată), pentru că vreau să cred că nu este vorba doar despre a încasa o taxă de participare, sau despre medalia de la sfârșitul cursei, ci despre depășirea unor limite și despre formarea unui obicei sănătos care să se concretizeze în mai multă mișcare și mai mult respect pentru natură. La încheiere aș vrea să mai felicit voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să avem poze de pe traseu și filmulețul personalizat oferit participanțiilor de organizatori.
Recent Comments