by Marian | Apr 13, 2024 | Food4Life
Concursul de alergare sub egida Intersport este unul din preferatele mele, nu doar pentru că este organizat la Brașov, ci și pentru traseul frumos și vibe-ul deosebit dat de oamenii care îl organizează.
Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 120 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac 3 alergări pe bucăți din traseul de semi (știu, recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.
Kit-ul de participare a fost relativ OK, constând într-un gel Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un ceai Olympus, cipul de cronometrare, pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, iar la nevoie servicii medicale, după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o pasta party de la Home Garden, în plus cine dorea putea lua acasă puieți ca să-i planteze (nu am luat pentru că nu aveam unde să-i pun). S-a renunțat la clasicul tricou de participare, nu știu dacă pentru a reduce costurile sau pentru a nu mai încărca participanții cu încă un tricou (recunosc și eu am ceva stocuri chiar dacă le-am mai oferit cadouri).
În ziua concursului m-am pornit de acasă ceva mai târziu, așa că a trebuit să iau rapid mașina ca să fiu sigur că ajung la start la timp, evident că într-o zonă extinsă a concursului nu era niciun loc liber așa că am parcat-o undeva pe strada de mijloc. Nu am optat pentru RATBv din rațiuni de timp, programul orar era ok dacă plecam mult mai devreme; aici aș observa că în alți ani exita un parteneriat cu Primăria Brașov care oferea transportul gratuit (ori nu am văzut anunțul, ori nu a fost cazul anul acesta).
La start am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start. Ora 12:00 mi s-a părut o oră destul de avansată în zi la cât de aglomerat este de obicei Brașovul la prânz și la cât de cald se anunța că o să fie, însă cel puțin vremea a păstrat ceva din tradiție și deși nu a fost ploaie și noroi/ zăpadă pe traseu, ulterior a udat bine participanții la premiere. Traseul a fost ok, ceva mai aglomerat mai ales pe primele porțiuni, dată fiind comasarea startului pentru toți și un traseu comun o bună bucată de timp (probabil că dacă mă antrenam mai mult / mai intens prindeam și eu liberul din față mai repede). Punctele de hidratare și alimentare au fost cu tot ce trebuie, parcă mai sărace ca în alți ani, dar și-au făcut treaba, mai ales că voluntarii au fost la înălțime (un mare wow pentru cei 2 voluntari cu aparatele de validare a cipurilor). Ceva crampe am simțit ca de obicei după zona de plat de lângă Răcădău, ulterior am simțiti că încă am mușchi la ultima urcare din concurs până „La Troiță”. La finish am savurat din plin berea rece (fără alcool), desertul Olympus și pastele cu ton (super bune), admirând o medalie super faină (ca de obicei una dintre cele mai faine raportat la alte concursuri de alergare). Felicitări pentru inițiativa oferirii unor puieți pentru a fi plantați, în plus față de cei care vor fi plantați pentru fiecare alergător.
Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:27:10), după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.
Ce mi-a plăcut la această ediție:
– prețul acceptabil
– cauza aleasă
– vibe-ul pozitiv
– designul medaliei
– traseul
– salata de ton mexicană, desertul și berea de după
– marcajul de pe traseu (reutilizabil)
Semi-fun facts:
– alergătorii care te presează pe traseu ca să te depășească și care încep să meargă 2 m mai încolo, reușind să te oprească și pe tine din cauza drumului îngust
– după orice vale sigur urmează o urcare
– dacă nu erai sigur că ești la o probă de semimaraton, sigur în ultimii 2 km o să simți din cap până în picioare
– dacă alergi și te gândești ce ritm fain ai și ce constanță, urmează să te împiedici de o rădăcină/ piatră
– dacă nu ai mai folosit de mult vesta de alergare, în ziua concursului o să constați că trebuie să o schimbi
– dacă începi să simți o durere de mușchi, sigur urmează și o durere mai serioasă
Propuneri de îmbunătățit (pentru participanți și organizatori):
– gunoaiele aruncate pe traseu/ mult după punctul de alimentare- hidratare (se pot scoate paharele chiar dacă sunt reciclabile, la fel cum au procedat și alții)
– educarea participanților în ceea ce privește înghesuiala la punctele de alimentare-hidratare, în sensul că nu treubuie să stai la acea masă ca la restaurant, ia ce ai nevoie și dă-te la o parte că mai vin și alții, poți revenii ulterior dacă mai simți nevoia să mai iei ceva
– depășirea agresivă pe anumite porțiuni care mai că te presează să te duci în vale ca să poată trece unii, cu riscul de a te accidenta (scuze, mulțumesc -sigur e mai pragmatic)
– oprirea pe traseu în lanț a alergătorilor care sunt împreună, lucru nasol mai ales pe poteci
Dincolo de aspectul comercial din concursurile de alergare, axat tot mai mult pe profit, implicarea tot mai multor companii care plătesc participarea angajatoriilor, ar trebui să determine organizatorii concursurilor să educe mai mult participanții în ceea ce privește echipamentul/ echiparea pentru alergare, alimentația înainte și după alergare și cel mai important comportamentul pe timpul concursului. Alergătorii ”de ocazie” se pot cizela cu fiecare participare (am văzut ceva mâini ridicate când s-a întrebat cine participă pentru prima dată), pentru că vreau să cred că nu este vorba doar despre a încasa o taxă de participare, sau despre medalia de la sfârșitul cursei, ci despre depășirea unor limite și despre formarea unui obicei sănătos care să se concretizeze în mai multă mișcare și mai mult respect pentru natură. La încheiere aș vrea să mai felicit voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să avem poze de pe traseu și filmulețul personalizat oferit participanțiilor de organizatori.
by Marian | Feb 19, 2024 | Food4Life
Anul 2023 a menținut ca obiectiv borna de 1000 km de alergare, deși am fost conștient că era puțin probabil să-i pot face având în vedere că am fost plecat din țară pe un alt continent cu o climă mai puțin propice alergării. Mă bucur că după întoarcerea în țară am putut face mai multe alergări, soția sprijinindu-mă să pot ieși (adică rămânând cu gașca veselă acasă), astfel că la sfârșitul anului am avut 400 de km alergați, 79 de alergări concretizați în 60 de ore de alergare.
Am reușit să evit accidentările, majoritatea alergărilor fiind pe asfalt, bandă sau tartan, de asemenea am reușit să îmi mențin o condiție fizică bună (la nivel de masă musculară), astfel că am bifat 2 obiective importante stabilite la începutul anului.
După ani în care a fost un must să particip la clasicele concursuri din Brașov (Intersport, Brașov Marathon, Brașov Heroes, Rafael), în anul care a trecut nu am bifat decât o cursă virtuală Aleargă Tu pentru Ei, organizată de Hospice.
Totuși, cea mai frumoasă cursă la care am participat a fost în cadrul unui mic concurs de crossfit, iar cea mai dragă alergare a fot cea în care băiatul cel mare mi-a ținut companie pe bicicletă pentru aproape 5 km (viitorul sună bine).
Pentru anul 2024, obiectivele sunt de principiu aceleași: fără accidentări și peste 1000 de km de alergare, pe cât posibil majoritatea în natură.
Wake up! Move on! Breath! Keep on Moving!
by Marian | Sep 15, 2023 | Food4Thought
Articol dedicat eroilor care fac parte din Hospice Casa Speranței
N-am timp! De câte ori auzim această replică într-o zi, sub această formă sau cu ușoare variațiuni? Este o afirmație auzită aproape zilnic, de multe ori, fără a exista argumente care să o susțină. Timpul este același pentru toți, există 365 de zile, de oportunități- modul în care alegem să îl gestionăm diferă spune o vorbă care, deși un truism, a ajuns să fie percepută ca un clișeu. Da, poate simplific, pentru că fac abstracție de resurse sau de potențial, însă, cum poți să știi dacă poți realiza ceva, sau cum poți construi ceva, dacă nu încerci și dacă nu începi să…
Pentru mine, ca părinte, expresia nu am timp, spusă mai ales de cineva fără copii, mi se pare o glumă, la început, apoi o dovadă clară de lipsă de organizare și de direcție. Evident am fost și eu acolo când nu aveam obligații sau responsabilități extra (familie) și conștientizez mai bine acum cât de mult pierdeam timpul aiurea. Când spun pierdut timpul, mă refer la a nu realiza/ crea/ produce ceva (util) astăzi, pentru mine, pentru ceilalți, pentru mâine. Pentru că eu cred că atunci când creezi, atunci trăiești cu adevărat în prezent, pentru că atunci ești conștient de cine ești, ce ești, ce poți să faci azi, ca mâine să fii și să creezi ceva mai bun.
Când pierzi un lucru ajungi să realizezi importanța acestuia (altă afirmație privită ca un clișeu perimat), cu atât mai mult când acel lucru a căpătat statutul de banalitate. Adică să ai parte și să te bucuri de toate simțurile, să ai libertatea de exprimare și de mișcare, par niște lucruri inerente ale vieții cotidiene (pentru anumite societăți/ țări), fiind depreciate ca valoare și importanță în lipsa existenței unor constrângeri. Uităm că de-a lungul timpului, evoluția la nivelul gândirii și avansul tehnologic au avut loc mai intens în cazul unor restricții, dureri, căutări și nevoi de stabilitate și confort.
Deci expresia nu am timp, paradoxal, sub presiunea timpului, determină un efort și o canalizare de resurse și voință la un nivel superior (de care poate nici nu eram conștienți) pentru a finaliza o activitate sau pentru a atinge un obiectiv. Ne dăm seama că am comprimat timpul și am realizat ceva mai repede decât credeam, fără să cunoaștem teoria relativității ai lui Einstein (noaptea dinaintea unui examen din viața de student vă spune ceva?). Și totuși, deși dăm dovadă de o capacitate deosebită de a ne angrena voința și energia într-o zi cât alții într-o lună, fără să ne dăm seama, alunecăm pe o pantă a procrastinării și ajungem să trăim, cu adevărat, 1 zi dintr-o lună, restul zilelor fiind suspendați într-o formă de amânare sau de trăire by default.
De mâine, mă apuc de sport, de citit, de mâncat ”sănătos”, de terminat proiectul X, etc. . Nu zic că este rău să pui pe pauză, câteodată, anumite activități personale, pentru că ne prinde bine și un timp în care să nu facem ceva anume, în care să ”go with the flow” sau să ne dedicăm pur și simplu timpul și energia noastră pentru familie, un amic, un străin, astfel încât să afirmăm azi nu am timp să fac tot ceea ce îmi doresc, noroc că e și mâine o zi (poate).
Care este pasiunea ta pentru care aștepți timpul potrivit? Ce dorești să construiești în viitor când o să crezi că ai resursele potrivite? Cum o să știi că a sosit momentul potrivit pentru a-ți folosi adevăratul potențial și deplinătatea voinței pentru obiectivul tău? Când o să acționezi azi, fără să aștepți ziua de mâine?
Sunt 365 de zile într-un an, dar asta nu înseamnă că timpul ne aparține, nu înseamnă că este o certitudine că ne vom putea bucura deplin de toate aceste zile… dacă tu crezi că azi nu ai timp, ce te face să crezi că mâine va fi diferit? Câte zile alegi să trăiești? Cum stai cu timpul? Just do it! Live! Laugh! Love!
by Marian | Jan 1, 2023 | Food4Life
Pentru anul 2022, pe lângă cei 1000 de km stabiliți ca obiectiv principal, am avut ca obiective secundare să fac mai mult sport, mai bine și cel mai important, fără accidentări.
Acum la final de 2022, pot spune că am reușit o creștere calitativă și cantitativă a alergărilor, fără a avea vreo accidentare. Conform aplicației Strava, am continuat să cresc, față de 2021, având mai multe zile active, mai mulți km alergați, mai multe alergări montane și nicio accidentare. Nu am reușit nici anul acesta să trec de 1000 de km alergați, însă având în vedere provocările fizice avute de-a lungul anului și oboseala nopților semidormite (așa e cu copii mici), consider că este o reușită faptul că am reușit să îmi îmbunătățesc condiția fizică.
Anul acesta am reușit să particip la Semimaratonul Intersport (21k), Brașov Marathon (38k), Aleargă tu pentru Ei -Hospice (21k), Brașov Heroes (cursa familiei), Maratonul Montan Rafael- virtual (10k), marea majoritate fiind pentru cauze sociale.
Cea mai mare reușită din 2022 este terminarea cursei de 38 km la Brașov Marathon, care îmi lipsea din palmares, mai ales că în anul 2021 am ratat-o din cauza lipsei de antrenament. A fost de departe cea mai solicitantă cursă alergată de mine ever (căldura și efort intens) și deși mi-am zis că este a one time event, cu siguranță vreau să o repet în viitor (nu, nu sunt masochist ). Mă bucur de asemenea că am reușit să pensionez în decembrie perechea de Hoka One-Speedgoat 4, care se apropiau periculos de mult de 1000 de km, primind în schimb cadou de la Moșu, o pereche de Altra Olympus 5.
Cea mai mare dezamăgire pentru 2022 (părerea mea personală, mă puteți contrazice dacă aveți argumentele), este legată de creșterea semnificativă a taxelor de participare la concursurile de alergare, deși sponsorii par să fie tot mai mulți, în timp ce plasele oferite odată cu kit-urile sunt tot mai frumoase și mai goale. Asta e, și în 2022 am alergat mai mult acasă la Brașov și mai puțin pentru medalii și tricouri.
Pentru anul 2023, rămân doar 2 obiective principale, respectiv menținerea unei condiții fizice bune și evitarea accidentărilor. Va fi un an mai dificil în ceea ce privește participarea fizică la concursurile din Brașov, fiind plecat din țară, cât despre alergările montane sau în aer liber, sper să le reîncep după luna august/ septembrie când voi reveni în țară.
Pentru anul viitor, vreau să vă doresc să faceți cât mai mult sport, să aveți parte de echipament numai bun de transpirat și protejat (mai ales zona genunchi, gleznă, tendoane, ligamente, menisc), să simțiți satisfacția terminării unui concurs de alergare (nu are importanță distanța!)- respectiv efectul magic al încurajărilor înainte de a trece linia de sosire și a endorfinei simțite odată ce v-ați depășit propriile limite și să ieșiți cât mai mult în natură, departe de betoane și de tehnologie.
Wake up! Move on! Breath! Keep on Running!
by Marian | Jan 28, 2022 | Food4Life
Când mi-am fixat obiectivul în Strava pentru anul 2021 m-am gândit că o să fie un an cu mai mult sport, cu mai multe sesiuni de alergare și cu un tonus muscular mult îmbunătățit.
Față de planul inițial însă au apărut ceva ajustări…distanța de 1000 de km setată inițial a fost atinsă însă doar pe jumătate, partea bună fiind totuși că am depășit distanțele alergate în 2019 sau 2020. Astfel, cifrele pentru 2021 sunt 52 de ore de alergare, în 59 zile, în 501 km. Este bine/ se putea și mai bine zic eu, însă per ansamblu mă bucur că am reușit să mențin un oarecare ritm al practicării sportului, concomitend cu multitudinea de lucruri de făcut acasă sau la birou (mâncătoare de timp), cumulat cu de nevoia de interacțiune cu cei mai mici membrii ai familiei& soția. Nu sunt sportiv de performanță, deci nu trăiesc din ce alerg, însă cu siguranță alergarea mă face să simt că trăiesc, îmi dă o stare de bine (endorfina) și mă ajută să îmi pun ordine în anumite idei din capul meu.
Cu toate restricțiile în vigoare am reușit chiar să și alerg la ceva concursuri de alergare (Brașov Heroes, Maratonul Olteniei virtual, România Andurantă – Rafael Codlea, Brașov Marathon, Maraton NU Melanom, UVT Liberty), marea majoritate fiind pentru cauze sociale (mai puțin UVT Liberty, unde am alergat și pentru că mi-a plăcut cum arăta medalia).
Din poza de final lipsește medalia de la Brașov Marathon, unde am o lecție învățată importantă. La acest concurs am fost înscris din 2019 la proba de maraton, iar datorită condițiilor epidemiologice am ajuns să alerg abia în 2021. Ca la orice concurs, planificarea, echipamentul, psihicul și antrenamentul, au făcut diferența. Condițiile au fost aproape îndeplinite, antrenamentul a existat însă nu în condițiile optime, în sensul că a fost mai mult pe plat decât montan, astfel că în ziua concursului nu am reușit să mă încadrez în timpul limită de la ultimul CP și deși puteam să continui alergarea până la finish și să primesc medalia (cum au făcut alții) am ales să mă opresc și să încerc la următorul concurs (cu lecțiile de rigoare).
De asemenea din poză lipsește și medalia de la Maratonul montan Rafael din luna octombrie, când datorită unei accidentări dureroase (fasceita plantara) a fost imposibil să particip, alegând să mă recuperez și să fiu apt pentru viitoarea ediție.
Deși în ultima vreme cam fiecare județ are cel puțin un concurs de alergare (făcând abstracție de pandemie), am sezizat că taxa de participare a ajuns să fie nejustificat de mare (raportat la kit-ul oferit de exemplu, în mare parte asigurat cu produse de la sponsori), ceea ce mă determină să fiu foarte selectiv în a arunca cu bani pentru a alerga. Din valoarea a 2-3 înscrieri de genul pe care le ocolesc voi putea să îmi cumpăr următoarea pereche de încălțări (și am nevoie și de asfalt și de trail). Adică din perspectiva mea de sportiv amator care vrea să își mai depășească uneori limitele, concomitent cu menținerea unei sănătăți fizice și psihice foarte bună, mi se pare că unii vor să se îmbogățească rapid fără să aibă în vedere costurile ridicate a unor echipamente sportive mai ok, că mai sunt și costuri de deplasare și cazare pentru participanți. Dar atâta timp cât există încă doritori, cred că sunt eu absurd/ sărak.
Pentru anul 2022, mi-am setat din nou distanța de 1.000 km (cu o mai bună planificare), să termin proba de maraton de la Brașov Marathon (fără descalificare) și cel mai important pentru acest an este să nu mai am parte de accidentări (prea grave).Cât despre participarea la alte concursuri, voi rămâne setat pe cele care susțin și o cauză socială (gen Hospice, Rafael, Brașov Heroes), iar participarea fizică va fi orientată pe zona Brașovului/ adiacentă (pentru a face economie de timp și costuri), în fond primează sănătatea și starea mea de bine, dincolo de o medalie și mai multe pliante cu reduceri de la sponsori.
Recent Comments