by Marian | Sep 15, 2023 | Food4Thought
Articol dedicat eroilor care fac parte din Hospice Casa Speranței
N-am timp! De câte ori auzim această replică într-o zi, sub această formă sau cu ușoare variațiuni? Este o afirmație auzită aproape zilnic, de multe ori, fără a exista argumente care să o susțină. Timpul este același pentru toți, există 365 de zile, de oportunități- modul în care alegem să îl gestionăm diferă spune o vorbă care, deși un truism, a ajuns să fie percepută ca un clișeu. Da, poate simplific, pentru că fac abstracție de resurse sau de potențial, însă, cum poți să știi dacă poți realiza ceva, sau cum poți construi ceva, dacă nu încerci și dacă nu începi să…
Pentru mine, ca părinte, expresia nu am timp, spusă mai ales de cineva fără copii, mi se pare o glumă, la început, apoi o dovadă clară de lipsă de organizare și de direcție. Evident am fost și eu acolo când nu aveam obligații sau responsabilități extra (familie) și conștientizez mai bine acum cât de mult pierdeam timpul aiurea. Când spun pierdut timpul, mă refer la a nu realiza/ crea/ produce ceva (util) astăzi, pentru mine, pentru ceilalți, pentru mâine. Pentru că eu cred că atunci când creezi, atunci trăiești cu adevărat în prezent, pentru că atunci ești conștient de cine ești, ce ești, ce poți să faci azi, ca mâine să fii și să creezi ceva mai bun.
Când pierzi un lucru ajungi să realizezi importanța acestuia (altă afirmație privită ca un clișeu perimat), cu atât mai mult când acel lucru a căpătat statutul de banalitate. Adică să ai parte și să te bucuri de toate simțurile, să ai libertatea de exprimare și de mișcare, par niște lucruri inerente ale vieții cotidiene (pentru anumite societăți/ țări), fiind depreciate ca valoare și importanță în lipsa existenței unor constrângeri. Uităm că de-a lungul timpului, evoluția la nivelul gândirii și avansul tehnologic au avut loc mai intens în cazul unor restricții, dureri, căutări și nevoi de stabilitate și confort.
Deci expresia nu am timp, paradoxal, sub presiunea timpului, determină un efort și o canalizare de resurse și voință la un nivel superior (de care poate nici nu eram conștienți) pentru a finaliza o activitate sau pentru a atinge un obiectiv. Ne dăm seama că am comprimat timpul și am realizat ceva mai repede decât credeam, fără să cunoaștem teoria relativității ai lui Einstein (noaptea dinaintea unui examen din viața de student vă spune ceva?). Și totuși, deși dăm dovadă de o capacitate deosebită de a ne angrena voința și energia într-o zi cât alții într-o lună, fără să ne dăm seama, alunecăm pe o pantă a procrastinării și ajungem să trăim, cu adevărat, 1 zi dintr-o lună, restul zilelor fiind suspendați într-o formă de amânare sau de trăire by default.
De mâine, mă apuc de sport, de citit, de mâncat ”sănătos”, de terminat proiectul X, etc. . Nu zic că este rău să pui pe pauză, câteodată, anumite activități personale, pentru că ne prinde bine și un timp în care să nu facem ceva anume, în care să ”go with the flow” sau să ne dedicăm pur și simplu timpul și energia noastră pentru familie, un amic, un străin, astfel încât să afirmăm azi nu am timp să fac tot ceea ce îmi doresc, noroc că e și mâine o zi (poate).
Care este pasiunea ta pentru care aștepți timpul potrivit? Ce dorești să construiești în viitor când o să crezi că ai resursele potrivite? Cum o să știi că a sosit momentul potrivit pentru a-ți folosi adevăratul potențial și deplinătatea voinței pentru obiectivul tău? Când o să acționezi azi, fără să aștepți ziua de mâine?
Sunt 365 de zile într-un an, dar asta nu înseamnă că timpul ne aparține, nu înseamnă că este o certitudine că ne vom putea bucura deplin de toate aceste zile… dacă tu crezi că azi nu ai timp, ce te face să crezi că mâine va fi diferit? Câte zile alegi să trăiești? Cum stai cu timpul? Just do it! Live! Laugh! Love!
by Marian | Jan 1, 2023 | Food4Life
Pentru anul 2022, pe lângă cei 1000 de km stabiliți ca obiectiv principal, am avut ca obiective secundare să fac mai mult sport, mai bine și cel mai important, fără accidentări.
Acum la final de 2022, pot spune că am reușit o creștere calitativă și cantitativă a alergărilor, fără a avea vreo accidentare. Conform aplicației Strava, am continuat să cresc, față de 2021, având mai multe zile active, mai mulți km alergați, mai multe alergări montane și nicio accidentare. Nu am reușit nici anul acesta să trec de 1000 de km alergați, însă având în vedere provocările fizice avute de-a lungul anului și oboseala nopților semidormite (așa e cu copii mici), consider că este o reușită faptul că am reușit să îmi îmbunătățesc condiția fizică.
Anul acesta am reușit să particip la Semimaratonul Intersport (21k), Brașov Marathon (38k), Aleargă tu pentru Ei -Hospice (21k), Brașov Heroes (cursa familiei), Maratonul Montan Rafael- virtual (10k), marea majoritate fiind pentru cauze sociale.
Cea mai mare reușită din 2022 este terminarea cursei de 38 km la Brașov Marathon, care îmi lipsea din palmares, mai ales că în anul 2021 am ratat-o din cauza lipsei de antrenament. A fost de departe cea mai solicitantă cursă alergată de mine ever (căldura și efort intens) și deși mi-am zis că este a one time event, cu siguranță vreau să o repet în viitor (nu, nu sunt masochist ). Mă bucur de asemenea că am reușit să pensionez în decembrie perechea de Hoka One-Speedgoat 4, care se apropiau periculos de mult de 1000 de km, primind în schimb cadou de la Moșu, o pereche de Altra Olympus 5.
Cea mai mare dezamăgire pentru 2022 (părerea mea personală, mă puteți contrazice dacă aveți argumentele), este legată de creșterea semnificativă a taxelor de participare la concursurile de alergare, deși sponsorii par să fie tot mai mulți, în timp ce plasele oferite odată cu kit-urile sunt tot mai frumoase și mai goale. Asta e, și în 2022 am alergat mai mult acasă la Brașov și mai puțin pentru medalii și tricouri.
Pentru anul 2023, rămân doar 2 obiective principale, respectiv menținerea unei condiții fizice bune și evitarea accidentărilor. Va fi un an mai dificil în ceea ce privește participarea fizică la concursurile din Brașov, fiind plecat din țară, cât despre alergările montane sau în aer liber, sper să le reîncep după luna august/ septembrie când voi reveni în țară.
Pentru anul viitor, vreau să vă doresc să faceți cât mai mult sport, să aveți parte de echipament numai bun de transpirat și protejat (mai ales zona genunchi, gleznă, tendoane, ligamente, menisc), să simțiți satisfacția terminării unui concurs de alergare (nu are importanță distanța!)- respectiv efectul magic al încurajărilor înainte de a trece linia de sosire și a endorfinei simțite odată ce v-ați depășit propriile limite și să ieșiți cât mai mult în natură, departe de betoane și de tehnologie.
Wake up! Move on! Breath! Keep on Running!
by Marian | Nov 28, 2022 | Food4Soul
Alice: Îmi spui te rog pe ce drum să o iau de aici?
Pisica: Depinde foarte mult de locul unde vrei să ajungi.
Alice: Nu prea îmi pasă unde ajung. Pisica:
Atunci nu prea contează direcția în care pleci.
Alice în țara minunilor- Lewis Carroll
Dacă este să vorbim de un lucru pe care dorim să îl facem, un obiectiv de atins, pe lângă întrebările care, cum, ce, când, apare și acest unde– unde sunt acum ca să știu unde vreau/ pot să fiu.
Procesul de conștientizare este studiat încă din cele mai vechi timpuri, celebrul dicton Gnothi Seauton (cunoaște-te pe tine) scris la intrarea în templul lui Apollo din Delphi în urmă cu peste 2000 de ani, denotă înțelegerea necesității cunoașterii a ceea ce ești – ceea ce poți. O bună înțelegere a locului unde ești și conștientizarea – acceptarea unor limitări (indiferent de natura lor), permite stabilirea unor obiective realiste sau a unor acțiuni concrete care să contribuie la efortul depus pentru a ajunge unde îți dorești.
Pe lângă profunzimea gândirii pentru a înțelege momentul și locul unde ești, acceptarea și reziliența pot contribui la a ne ajuta să recunoaștem că am greșit sau că poți mai mult, lucruri ce implică un efort sumplimentar pentru schimbarea/ adaptarea cursului acțiunii curente. Să faci aceleași lucruri și să aștepți rezultate diferite poate fi definiția nebuniei, sau doar a unor obiective imposibil de atins.
by Marian | Nov 24, 2022 | Food4Soul
Vreau să încep să mănânc mai sănătos, vreau să mă apuc să fac sport, vreau să citesc o carte, o să fac curat…mai târziu. Dorința de a face ceva începe de obicei cu acest vreau care exprimă o dorință și/ sau intenția de a ieși din zona de confort și de a realiza ceva nou sau pur și simplu de a răspunde unei cerințe/ nevoi.
”Vreau să…” din punct de vedere al eficacității poate avea un impact mai bun decât un ”o să…”, însă poate fi la fel de ineficient în a declanșa acțiunea care să ducă la obținerea de rezultate. Procrastinarea începe cu vreau să și se finalizează (apoteotic) cu o să; cât despre obiectiv, acesta rămâne la nivelul de dorință pentru viitor și după ceva timp, ceva din trecut.
Ca să concretizez aceste vorbe în practică, o să citez un antrenor de fitness: în prima lună din an, nu ai loc la sala de sport, ca mai apoi, încet și sigur, să rămână cei care chiar au un plan concret și adaptabil, cu motivație și obiective clare.
Când îți stabilești un nou obiectiv pe care vrei să-l atingi, dacă acesta nu respectă măcar niște principii de bază (gen obiective SMART), este puțin probabil să te apuci de vreo acțiune, sau să ajungi să finalizezi un plan eficient pentru acesta (fără a risipi aiurea energie, resurse și timp). În plus, dacă mai și conștientizăm mediul dinamic în care existăm, este imperios să avem capacitatea să adaptăm planul inițial sau chiar nivelul de ambiție pentru obiectivul stabilit, astfel încât să nu persistăm într-o stare de fapt care să ne producă doar frustrare și demotivare.
Atunci când te hotărăști să apelezi la un coach, pe lângă sprijinul acestuia în stabilirea a ceea ce vrei, a unor pași/ etape care țin cont de resurse și nevoi, îți programezi și subconștientul pentru atingerea obiectivelor- studii au relevat că împărtășirea unui obiectiv cu un coach/ prieten/ cunoscut, crește șansa de reușită.
Când vrei să te apuci de sport, care este obiectivul pe care vrei să-l atingi, cum vrei să faci asta, ce ai nevoie ca să ajungi la nivelul unde îți dorești, unde ești acum? Ce te oprește să o faci?
by Marian | Nov 21, 2022 | Food4Thought
Ca în fiecare an, mai toți comercianții, mici sau mari, s-au pregătit intens cu oferte și super oferte mai mult sau mai puțin reale, pentru a marca volume de vânzări importante cu ocazia sezonului de Black Friday.
Încă nu am terminat de amenajat noua casă deci și noi mai avem încă o listă de lucruri pe care le urmărim de ceva timp în speranța că vom avea parte de vreo reducere care, date fiind multitudinea de cheltuieli ocazionate de mutare și de situația economică actuală, ar prinde bine. Implicit, având experiența anilor trecuți, am urmărit produsele de pe listă de-a lungul întregului an, având astfel o evidență a evoluției prețurilor. Concluziile acestui ”studiu” este că majoritatea ”ofertelor” de BF sunt de fapt reduceri de preț precedate de creșteri ale prețului.
Astfel, de acest BF, singurele achiziții care încă au rămas avantajoase ca și ofertă, au vizat scutecele pentru copii (luat provizii pentru aproximativ 6 luni), acestea având cel mai bun preț raportat la restul anului și un săpun pentru copii la jumătate de preț (este adevărat că site-ul nu permitea achiziția a mai mult de 2 produse de același timp, însă nu interzicea comenzi multiple cu aceleași produse). Apoi am mai găsit ceva cafea mai de calitate (tot cu un preț redus considerabil), ceva seturi de Lego și de Connetix Tiles, care erau pe lista moșului.
Și cam atât cu BF de partea noastră raportat la dorințele, utilitatea și necesitatea produselor aflate la ”ofertă”. Evident comercianții au raportat vânzări importante de produse și servicii (sigur au scăpat de niște stocuri din magazie care nu se vindeau altfel), în ciuda inflației, a creșterii prețurilor la produse, servicii și a costului nivelului de trai. Fie s-au cheltuit bani disponibili la saltea, fie s-au schimbat ceva valute, fie sumele de pe cardurile de credit au fost epuizate. O creștere cu 35% a vânzărilor față de anul 2021 a unuia din cel mai mare retail on-line, denotă că încă mai sunt bani și apetit de achiziții în piață și criza încă nu a sosit în România (cred că starea drumurile e de vină).
Ca o curiozitate personală, am citit ce s-a vândut, constatând că în topuri încă sunt destule produse electronice (telefoane, laptopuri, televizoare), astfel că indiferent cât de mult au crescut cheltuielile zilnice ale familiei, încă se acordă o atenție majoră unor lucruri care intră mai degrabă la capitolul util dar nu necesar, adică dorințe. Evident, se vede că încă lipsește o educație financiară solidă sau insuflarea unor valori solide care să transceadă diagonala televizorului sau generația de telefon deținute. Nu doresc să generalizez, sunt sigur că unele achiziții sunt făcute și de profesioniști care ”produc” bani cu aceste produse, dar sigur nu sunt atâția raportat la nivelul volumelor totale vândute.
Concluzia pentru acest BF, seamănă cu cea din 2021, astfel că efectul dopaminei își face din plin treaba pe timpul derulării acestor oferte ”speciale”, iar pofta de cumpărături pare că se menține la un nivel ridicat indiferent de situația sau perspectiva economică a țării. Evident urmează cât de curând febra cumpărăturilor de Crăciun, când comercianții vor raporta iarăși volume importante ale vânzărilor de produse și servicii, de aceea în încheiere vă urez cumpătare, analiză serioasă și diferențiere a ceea ce este moft-util (îmbunătățirea calității veții)-necesar (supraviețuire).
Ca să nu faci achiziții pripite, sub influența dopaminei, întreabă-te ce se va întâmpla dacă nu vei cumpăra acel lucru/ cum vei simți peste o lună legat de acel produs…dacă răspunsul este nimic/ dezinteres, atunci sigur nu ai nevoie de acel lucru!
Recent Comments