Aceasta este una din cărțile citite și recitite, pe care o recomand oricând cu drag, având un conținut aplicabil și la ora actuală deși prima ediție a fost publicată în urmă cu 10 ani. Pentru a vă face poftă de citit această carte, pe care o consider un must în biblioteca personală, v-am extras din această carte câteva idei și acțiuni pe care le puteți utiliza și voi (sunt traduceri după varianta în limba engleză a cărții, care poate să difere de o posibilă traducere în limba română a unei edituri din România).

          Dimineața devreme trebuie puțină voință ca să te dai jos din pat, mai târziu încă puțină voință ca să nu faci o scenă față de șeful tău, seara iarăși ar mai trebui niște voință ca să nu mănânci chiar toată înghețata, însă ghinion, ai rămas fără voință, deci lingura mare să fie.

         Da, voința este limitată, avem un pahar pe zi din care tot folosim, așa că după o zi plină la job, în care aproape ajungem să o consumăm pe toată, acasă nu mai rămâne în pahar suficientă voință de exemplu pentru a suporta unele obiceiuri care ne enervează la partener sau pentru unele acțiuni ale copilului, ceea ce duce la certuri de cuplu, divorțuri, agresiuni, etc. (de aceea se și spune că prea mult timp și energie pentru un job dăunează grav propriei sănătăți și/sau vieții de cuplu).

          Tot ca efect al consumării voinței zilnice, respectiv al autocontrolului, apare oboseala, stăriile negative, iar poftele cresc direct proporțional cu scăderea voinței (adică ajungem să cedăm de exemplu mai ușor tentațiilor alimentare nocive/ viciilor, ceea ce poate duce mai departe la apariția unor probleme de sănătate).

     Există mai multe modalități prin care ne putem consuma voința zilnic:

–  pentru a ne controla gândurile (să nu ne mai vină în minte dorința de a fuma o țigară sau să nu mai fredonăm în gând acele versuri care au devenit enervante)

– pentru controlul emoțiilor prin concentrare pe stări emoționale (un mare consumator de voință, deoarece nu funcționează modificarea unei stări doar pentru că vrem -de exemplu, să te forțezi să fi fericit se concretizează de obicei prin distragerea de la tristețe cu ajutorul sportului, privitului la TV, ciocolată, cumpărături, băutură, etc.)

–  prin controlul impulsului/ abilității de a rezista unor tentații (alcool, fumat, etc.); atenție, nu putem stopa impulsul, ci doar cum reacționăm la acesta (ignori nevoia, o înlocuiești cu altceva sau răspunzi chemării)

– pentru a controla performanța, adică concentrarea energiei pe activitatea desfășurată concomitent cu utilizarea celei mai bune combinații de viteză, acuratețe, managementul timpului și a perseverenței înainte de a epuiza voința și implicit de a renunța la ceea ce faci

     Este mai eficient să se folosească concentrarea alternativ pentru activitățile pe care le  dorești îndeplinite până la atingerea fiecărui obiectiv în parte; dacă dorești să atingi mai multe obiective legate de dezvoltarea proprie, o perioadă reușești să lucrezi la ele, apoi, odată cu terminarea voinței vor apărea mai multe greșeli (dacă vrei să renunți la fumat și la mâncatul exagerat în același timp= fail).

          În această carte am aflat despre efectul Zeigarnik (după studentul la psihologie rus Bluma Zeigarnik), care se referă  la task-urile neterminate și scopurile neatinse ce au tentința să tot apară în mintea noastră, iar în momentul în care am terminat sarcina/ ne-am atins scopul, aceste remindere se opresc (când ascultăm o bucată dintr-o melodie, aceasta tinde să ne revină în minte până ajungem să ascultăm toată melodia- a se vedea ”I got you babe” din Ziua Cârtiței cu Bill Murray). Pentru a elimina efectul Zeigarnik, este indicat să se realizeze un plan de acțiune; atunci când avem un plan și am notat ce nu am făcut/ sarcinile nerezolvate, avem dificultăți să ne concentrăm pe ceva nou, exceptând cazul în care avem un plan specific de atingere a obiectivului, caz în care putem face și alte sarcini.

      Când începi un proiect cu noi obiective pentru care acționezi, creierul va începe automat să economisească voință sub alte forme/ asta nu înseamnă că trebuie să reduci din grija față de propriul corp, reducând mâncarea și somnul- mănâncă desert (creierul vrea glucoză pentru a realiza task-uri) dar și suficientă mâncare sănătoasă pentru a asigura energia adecvată pentru creier și evită privarea de somn.

          Voința se poate antrena, ceea ce duce la creșterea acesteia și la epuizarea mai lentă, iar o simplă cale de a începe antrenamentul este de exemplu schimbarea mâinii dominante în efectuarea unor sarcini, schimbarea obiceiurilor de a vorbi, etc.

          Dacă vrei să îți controlezi greutatea proprie sunt 3 reguli: nu urma o dietă, nu renunța la ciocolată/ mâncărurile preferate, fie că judeci pe alții sau pe tine nu pune semnul egal între a fi supraponderal și a avea o voință scăzută. Primul pas în autocontrol este să îți setezi obiective realiste (dacă participi la un party și vrei să nu mănânci tâmpenii fă o afirmație clară: dacă servesc chipsuri, le voi refuza/ dacă este bufet voi mânca doar legume). Paradoxul în acest caz este că pentru a respecta o dietă, este nevoie de voință- ca să existe voință, este nevoie de mâncare (dacă te forțezi să faci un lucru care nu îți place, îți scazi nivelul de voință).

          Un truc pentru amânarea unui obicei nociv este de a amâna producerea acestuia (fără a ajunge ulterior la compensarea cu mai mult sau foarte târziu când efectele se amplifică). Acest truc poate fi utilizat și realizând o listă de sarcini și apoi navigând între ele pentru realizarea lor, prin amânarea unora/ realizarea celorlalte. Putem folosi autocontrolul prin metoda ”nimicului”- dacă nu pot scrie, nu pot face nimic/ dacă X, atunci Y; dacă merg să cumpăr haine, voi cumpăra doar folosind banii din portofel. Dacă îți fixezi un obiectiv, fixează și un premiu pentru atingerea lui pentru că dacă îți folosești voința doar ca să îți interzici lucruri modul  defensiv se va activa (trebuie să fie un premiu relevant- dacă mă spăl pe dinți, mâine o să iau o pauză de 5 minute de la sesiunea de înnot).

          Autocontrolul înseamnă mai mult decât ajutorarea proprie; este esențial să te bucuri de timpul petrecut pe acest pământ și să împărtășești bucuria cu cei pe care îi iubești.

          Probabil că în ultimii 10 ani au apărut noi cercetări și descoperiri în ceea ce privește voința, însă cred că și acum, acestea subliniază importanța înțelegerii a ceea ce suntem și a explicării unor acțiuni pe care le facem. Cu siguranță voința este cea care a stat la baza adaptabilității omului, la evoluția socială și antropologică din trecut și cu siguranță și din viitor.

             Cunoaşte-te pe tine însuţi, citește!