ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

Retrăind Experiența Brașov Marathon: Semimaratonul Provocărilor și Recompensei

by | Jun 2, 2025 | Food4Life

Trecuse ceva timp de la ultima mea participare la proba de semimaraton la Brașov Marathon. Anul trecut, fiind nevoit să cedez înscrierea din cauza unei deplasări cu jobul, am profitat imediat de oferta de 99 RON la deschiderea înscrierilor, în noiembrie 2024. Nu mi-am propus un nou record personal, având în vedere timpul limitat pentru antrenamente, însă nici nu doream doar să bifez o altă participare.

Personal, consider că Brașov Marathon a devenit un concurs emblematic, atrăgând mulți alergători datorită unui traseu frumos și provocator. Această popularitate face ca limitarea înscrierilor să fie esențială – cine știe, poate pe viitor se va ajunge la înscrieri pe bază de tombolă, similar altor maratoane mari.

Am avut emoții legate de vreme și de starea traseului, având în vedere ploile și vremea mohorâtă din săptămâna precedentă. Însă, soarele ne-a zâmbit în ziua cursei, iar noroiul a fost prezent doar pe anumite porțiuni.

Mi-a plăcut mult flexibilitatea oferită pentru ridicarea kitului, disponibil în mai multe zile și într-o zonă ușor accesibilă pentru parcare. A fost și ocazia perfectă pentru a mă aproviziona cu gelurile și praful de hidratare necesare care îmi lipseau (o ofertă destul de variată la SportGuru).

Kitul de participare a inclus o apă vitaminizată Merlin’s, un produs Gold Nutrition, un iaurt de băut Olympus, un antiperspirant Rexona, numărul de concurs și o reducere la Cartofisserie. Pe parcursul și la finalul cursei, am avut la dispoziție produse de alimentare și hidratare, o tocăniță delicioasă la finish și o medalie cu adevărat deosebită, o amintire memorabilă.

Numărul mare de participanți a fost gestionat excelent datorită sprijinului Primăriei Municipiului Brașov și RATBV S.A. Aceștia au asigurat transport gratuit spre și dinspre zona de start, eliminând aglomerarea parcărilor și reducând semnificativ poluarea generată de mașinile personale.

Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am mers pe jos până la zona de start. Acolo, am simțit energia electrizantă crescând odată cu apropierea orei de start. Fiind sâmbătă dimineața, numărul susținătorilor și al turiștilor era mai mic, permițând sportivilor să se salute, să se încurajeze și să-și facă încălzirea în liniște.

Pentru această cursă am folosit echipamentul meu standard: bentiță, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie și Salomon Speedcross 4. Aceștia din urmă au fost buni pentru noroiul anticipat, dar clar trebuie să-i schimb, având în vedere bătăturile cauzate. Am purtat și vesta de alergare Salomon ACT SKIN 12, cu două bidoane Salomon de 500 ml (nu pot alerga fără apă!), un gel și trei sticluțe cu energizant (just in case), precum și o cană pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc pahare de plastic). Am profitat de ocazie și pentru “botezul” noului meu ceas Garmin Fenix 7.

Startul pentru proba de semimaraton a fost dat la ora 09:00. Urcarea pe serpentine a avut un ritm mai scăzut decât la start, din cauza cărării înguste și a numărului mare de participanți. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe, alergarea a fost destul de alertă, fiind primii kilometri ai cursei și un traseu predominant în coborâre. Ritmul a scăzut pe porțiunea de urcare pe albia râului, unde debitul era crescut, iar noroiul și pietrele alunecau. Până la culmea Crucurului, am alternat alergarea cu mersul alert pentru a-mi doza efortul, fiind constant atent la timpii intermediari obligatorii.

A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stechil, apoi spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și, în final, o ultimă urcare. Am simțit din plin încordarea mușchilor și kilometri parcurși până am ajuns din nou în Șeaua Tâmpei. Acolo, după ce mi-am umplut bidoanele, am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa, spre principala provocare a probei de 21 km: treptele lui Gabony.

Evident, scările lui Gabony sunt porțiunea care îți reamintește că ai mușchi la picioare, mai ales dacă nu ai apucat să le urci de câteva ori înainte și ai uitat să iei un produs anti-cârcel. Recunosc că am bifat toate condițiile de mai sus, așa că în ultimii 4 km am avut niște crampe musculare destul de serioase. Dar, cum se spune, “pain is temporary, gain is forever”!

Cursa de semimaraton este solicitantă și necesită antrenament susținut pentru a rezista și a te încadra în timpii intermediari. Totuși, dacă dorești să te provoci, să ieși din zona de confort și să-ți depășești limitele, îți recomand cu încredere să participi la acest concurs. Vei transpira din plin, vei simți fiecare mușchi al picioarelor și al fesierilor, vei avea parte de super voluntari cu o atmosferă fantastică pe traseu, puncte de hidratare bine aprovizionate și, evident, un traseu excelent semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să te bucuri și de ele!). Kitul de participare și medalia de finisher vor fi bonusuri care îți vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni.

Cred că mai am încă o zi de febră musculară, apoi o să mă pot gândi deja la următoarea ediție, anul viitor, și la alte concursuri care urmează (cred că în fiecare weekend se poate găsi un concurs de alergare undeva în țară).

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concurs:

  • Traseul
  • Medalia de finisher
  • Vibe-ul din Piața Sfatului

Ce aș îmbunătăți:

  • Educarea alergătorilor noi: se observau inițiații care foloseau bețe la urcarea pe Vârful Tâmpa și care, efectiv, blocau toată cărarea de urcare.

Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și tuturor celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon!

Keep on Running!

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

by | Apr 14, 2025 | Food4Life

Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.  

Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.

Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.

Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.

Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).

Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.    

Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.

Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.

Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.

În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).

La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

by | Apr 6, 2022 | Food4Life

               După 2 ani de amânări, mi s-a părut ireal când am ajuns în Piața Unirii într-o mulțime de oameni care păreau nerăbdători să alerge din nou într-un cadru organizat și fără restricții,  cu acel vibe unic pe care poți să-l simți doar la un astfel de concurs. Știam că sunt mulți înscriși, bănuiam că unii vor renunța din cauza vremii, însă locul de start era aproape la fel de plin ca la edițiile trecute.               

              Fiind o zi ploioasă care cerea deplasarea cu mașina, mi s-a părut genial parteneriatul cu RATBv prin care cei înscriși la concurs s-au putut deplasa gratuit către locul de start, prevenindu-se astfel inundarea zonei (și așa aglomerată) de mașini (cârcotașii vor spune că s-au pierdut bani la buget, eu voi spune că s-a păstrat aerul mai curat). Ca o sugestie pentru viitor, aș face aceasta informare și prin mail/ alte mijloace, având în vedere că nu toți folosesc aplicația Facebook (da, chiar mai există și astfel de oameni).

               Deoarece ploua mărunt, am planificat să ajung cu 20 minute înainte de start, suficient timp cât să salut câțiva alergători, să fac încălzirea și să mă întâlnesc cu Andrei și Andreea, partenerii de la acest concurs  cu care am ales să alerg având aceleași obiective: să nu ne accidentăm și să fie distractiv. Cu aceste gânduri am pornit ușor în alergare către Pietrele lui Solomon, destul de greoi dat fiind faptul că la ora 12:00 s-a dat startul pentru cros și semimaraton. Bănuiesc că nu s-a dat startul separat pentru a nu încurca prea mult circulația, deși la ritmul de alergare a celor aproape 1000 de participanți tot a durat ceva timp până s-a eliberat zona circulată.

               Ca de obicei, atât aglomerația cât și cei care aleargă la început ca pentru o probă de 100 m (excludem alergătorii gen Vitalie) au început să dispară după ce am trecut de Pietrele lui Solomon. Alergarea până la cariera din Poiana Brașov a fost light, cu ceva porțiuni de mers pe gheață în care Hoka One Speed Goat 4 s-au comportat acceptabil (adică nu am căzut, dar nici nu am putut alerga). După o bucată de ciocolată la punctul de hidratare (foarte bună, nu știu exact firma), am continuat prin pădure spre răscrucea ”La Bancuță”, inițierea pe această buclă dezvăluind că urmează un soi de Electric Castle în alergare, cu noroiul aferent (bună ideea cu sprijinul pe coarda de alpinism la coborârea abruptă). Până la Șeaua Tâmpei tot ce îmi amintesc este ploaie mocănească și rece care uneori devenea mai deasă și mai rapidă, noroi și zăpadă, bălți și noroi, porțiuni de margine de râpă alunecoasă la care mi-am antrenat din plin mușchii fesieri.

                Ocolirea Tâmpei a fost la fel de light având în vedere traseul plat, aici am fost impresionat (negativ) doar de peisajul cam rar al pădurii, ca rezultat al furtuniilor sau a exploatării din zonă (nu cunosc proporția), sper doar să mai rămână ceva verde în zonă.

               Evident cireașa de pe tort al acestui concurs, a fost și rămâne ultima bucățică din traseu care duce ”La Troiță”, care pe lângă o frumoasă pantă care vrea să verifice dacă mai ai energie, mușchii de la picioare, voință, anul acesta a avut și noroi din belșug. Am vrut să mă conving că este terapeutic  și  ajutat de încălțările Hoka m-am tăvălit puțin prin noroi (dovada în poză), însă apoi după ce am ajuns la Troiță, sunetul de război parcă al tobelor (mulțumim frumos ) și o mână întinsă a unui voluntar care nu te lăsa să aluneci (mulțumesc frumos) m-au energizat și mi-au asigurat sprintul până la finish.

               A urmat un ceai cald, o evaluare scurtă a echipamentului și noroiului aferent, un suc bun de la Olympus și un shot Urban Monkey, papa bună #fărăbazaconii de la FruFru și o deplasare rapidă către casă și un duș fierbinte de data asta.

              A fost o ediție altfel, noroiul și ploaia au avut farmecul lor, voluntarii au fost de vis, mulțumim frumos pentru că ați îndurat frigul, ploaia și ne-ați încurajat!. Mă bucur că am putut participa măcar la un concurs de alergare anul acesta, probabil că a fost singurul (exclud concursurile care au scop clar definit de a strânge donații gen Hospice sau Rafael ) având în vedere prețurile care mi se par cam prohibitive (din 2-3 participări aș putea să-mi schimb încălțările la care am cam depășit kilometrajul) și abia aștept următoarea ediție (rămâne concursul meu preferat pe care sper că nu-l voi rata în niciun an).

 PS. Ediția din acest an a Semimaratonului Intersport Brașov a spijinit demersul celor de la Asociatia Magic care doresc să ofere cât mai multă joacă și bucurie copiilor cu afecțiuni grave –  la Spitalul de Copii din Brașov,  prin crearea unui spațiu de joacă potrivit și vesel în curtea interioară- încă mai puteți face donații pe paginile de AICI.