by Marian | Nov 21, 2022 | Food4Thought
Ca în fiecare an, mai toți comercianții, mici sau mari, s-au pregătit intens cu oferte și super oferte mai mult sau mai puțin reale, pentru a marca volume de vânzări importante cu ocazia sezonului de Black Friday.
Încă nu am terminat de amenajat noua casă deci și noi mai avem încă o listă de lucruri pe care le urmărim de ceva timp în speranța că vom avea parte de vreo reducere care, date fiind multitudinea de cheltuieli ocazionate de mutare și de situația economică actuală, ar prinde bine. Implicit, având experiența anilor trecuți, am urmărit produsele de pe listă de-a lungul întregului an, având astfel o evidență a evoluției prețurilor. Concluziile acestui ”studiu” este că majoritatea ”ofertelor” de BF sunt de fapt reduceri de preț precedate de creșteri ale prețului.
Astfel, de acest BF, singurele achiziții care încă au rămas avantajoase ca și ofertă, au vizat scutecele pentru copii (luat provizii pentru aproximativ 6 luni), acestea având cel mai bun preț raportat la restul anului și un săpun pentru copii la jumătate de preț (este adevărat că site-ul nu permitea achiziția a mai mult de 2 produse de același timp, însă nu interzicea comenzi multiple cu aceleași produse). Apoi am mai găsit ceva cafea mai de calitate (tot cu un preț redus considerabil), ceva seturi de Lego și de Connetix Tiles, care erau pe lista moșului.
Și cam atât cu BF de partea noastră raportat la dorințele, utilitatea și necesitatea produselor aflate la ”ofertă”. Evident comercianții au raportat vânzări importante de produse și servicii (sigur au scăpat de niște stocuri din magazie care nu se vindeau altfel), în ciuda inflației, a creșterii prețurilor la produse, servicii și a costului nivelului de trai. Fie s-au cheltuit bani disponibili la saltea, fie s-au schimbat ceva valute, fie sumele de pe cardurile de credit au fost epuizate. O creștere cu 35% a vânzărilor față de anul 2021 a unuia din cel mai mare retail on-line, denotă că încă mai sunt bani și apetit de achiziții în piață și criza încă nu a sosit în România (cred că starea drumurile e de vină).
Ca o curiozitate personală, am citit ce s-a vândut, constatând că în topuri încă sunt destule produse electronice (telefoane, laptopuri, televizoare), astfel că indiferent cât de mult au crescut cheltuielile zilnice ale familiei, încă se acordă o atenție majoră unor lucruri care intră mai degrabă la capitolul util dar nu necesar, adică dorințe. Evident, se vede că încă lipsește o educație financiară solidă sau insuflarea unor valori solide care să transceadă diagonala televizorului sau generația de telefon deținute. Nu doresc să generalizez, sunt sigur că unele achiziții sunt făcute și de profesioniști care ”produc” bani cu aceste produse, dar sigur nu sunt atâția raportat la nivelul volumelor totale vândute.
Concluzia pentru acest BF, seamănă cu cea din 2021, astfel că efectul dopaminei își face din plin treaba pe timpul derulării acestor oferte ”speciale”, iar pofta de cumpărături pare că se menține la un nivel ridicat indiferent de situația sau perspectiva economică a țării. Evident urmează cât de curând febra cumpărăturilor de Crăciun, când comercianții vor raporta iarăși volume importante ale vânzărilor de produse și servicii, de aceea în încheiere vă urez cumpătare, analiză serioasă și diferențiere a ceea ce este moft-util (îmbunătățirea calității veții)-necesar (supraviețuire).
Ca să nu faci achiziții pripite, sub influența dopaminei, întreabă-te ce se va întâmpla dacă nu vei cumpăra acel lucru/ cum vei simți peste o lună legat de acel produs…dacă răspunsul este nimic/ dezinteres, atunci sigur nu ai nevoie de acel lucru!
by Marian | Oct 13, 2022 | Food4Thought
Iubirea este infinită, când suntem copleșiți de iubire, avem senzația că încălcăm mereu limitele – Carlo Rovelli
Cineva spunea odată că ignoranța poate fi o binecuvântare, că cei care știu mai puține sigur sunt mai fericiți…în esență la nivel de individ, alegem la un moment dat să ne setăm acel nivel de ignoranță care să ne asigure un nivel de confort reflectat printr-o mulțumire interioară suficientă să nu o luăm razna pentru că nu reușim să atingem infinitul.
Infinitul este relativ pentru fiecare din noi, deși în esență este la fel de nemărginit și de neatins pentru noi ca niște ființe mici și neînsemnate în acest Univers nemărginit. Dar totuși, în nivelul meu de ignoranță mă întreab dacă există o limită a infinitului, o modalitate de a-i atinge o latură/ o margine, asemeni credinței/ dorinței oamenilor din trecut că odată ajunși la marginea lumii vor cădea peste marginea ei? Așa ar fi mai simplu să îl pipăi şi să urlu: „Este! Dar oare ce este infinitul? cum se comportă? ce suntem noi pentru infinit sau oare putem cuprinde cu mintea noastră infinitul? Atât de puține întrebări, cât pentru câteva mii de generații de oameni.
Filozofic vorbind, cred că dacă nu ai gustat infinitul, dacă nu ți-ai permis să te prăbușești în abisul (ne)cunoașterii fără margine al acestuia, nu știu dacă poți spune că trăiești cu adevărat; comportându-te ca un pion al fatalismului cosmic ești, însă exiști până ajungi să fi devorat de infinit. Atunci când ai fost atras în gaura neagră a iubirii, când ai uitat de tine și ai devenit una cu infinitul, când începutul și sfârșitul nu au mai contat, materia și voința din tine coexistau hic et nunc.
Nu am fost niciodată un fan al fizicii, al științelor exacte, chiar dacă uitându-mă în jur observ că suntem cumva guvernați de cifre, matematică, efecte și interacțiuni sub semnul unei entropii estetice a unui Creator suprem care peste toată exactitatea științifică a suflat spiritul său creator. Chiar dacă un om de știință mi-ar spune că nu pot să cuprind cu mintea mea, să mă gândesc cât de mult este infinitul, nu aș putea sa-i accept această teoremă. Am gustat infinitul în brațele iubitei. Știu măsura infinitului, după ce am răspuns la întrebarea băiatului –ghici cât de mult te iubesc? Iar natura îmi arată zilnic posibilități infinite de culori, sunete, mirosuri și texturi care îmi depășesc capacitatea experimentală a unei vieți de om.
Nu vreau să ating marginea Infinitului pentru că ar însemna să-i consum toate posibilitățile din nou și din nou, pentru o eternitate. Asemeni unui experiment dintr-o cutie, cu un măr al cunoașterii, aș fi condamnat să mă transform la infinit până când, paradoxal, aș ajunge cumva la o stare inițială și totuși diferită în esența cunoașterii și sub influența experimentării (trăirii) directe ca ființă conștientă și vie.
Accept că infinitul este aici înaintea mea și va fi și după ce materialul ce compune galaxia noastră se va scufunda într-o gaură neagră, gata să renască. Aleg să mă încred în Creatorul meu care este însuși Infinitul, iar eu, umila lui creație, după chipul și asemănarea sa, așa mic și neînsemnat, sunt un punct de praf care a fost creat și se va întoarce la acest Infinit.
Ce este Infinitul? Nu știu exact, mintea mea refuză să se blocheze în acest gând al unor calcule perpete, prefer să gust din acest Infinit, din formele sale așa cum le percepe și înțelege conștiința mea, puțin câte puțin, în fiecare zi, până când voi ajunge să nu mă mai gândesc la asta în liniștea absolută.
PS. Că tot vin zilele de week-end, vă recomand să vă uitați la documentarul ”O călătorie spre infinit” pe platforma Netflix, merită!
by Marian | Oct 10, 2022 | Food4Soul
Care este primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, după ce te trezești? Facem abstracție de la ”mai stau încă 5 minute” și ”cafea!” 🙂 Deci, care ar fi acțiuniile și deciziile pe care să le urmezi ca să ajungi să te trezești zen (unde zen= liniște sufletească, ordine/ liniște în gânduri)?
Care aspect al vieții îți dorești să îl poți schimba la tine, la ceea ce faci? Nu am formulat ”să se schimbe” pentru că mă refer strict la ceva ce implică efortul și dorința personală pentru a produce schimbarea (deși dacă mă gândesc la unele teorii referitoare la implicațiile energetice și la puterea gândurilor, orice schimbare implică în primul rând verbalizarea lor). Adică nu este suficient să te întrebi care este obiectivul zilei de azi, obiectivele pentru anul în curs sau care este scopul vieții, pentru că în momentul în care ai un obiectiv (pe termen scurt/ lung), este indicat să ai și un plan care să te ajute să nu îți irosești timpul, energia și liniștea interioară. Plan care deja presupune să gândești, să te trezești din ignoranța unei zile obișnuite, să te stresezi puțin- e ok, puțin stres nu strică, poate să motiveze pentru o mai bună concentrare astfel încât, pe termen lung, să ai parte de atingerea unor borne din planul tău sau chiar de împlinirea scopului pe care ți l-ai setat.
Care este adevărata provocare care te împinge să ieși din zona de confort, care îți poate da imboldul de a crește, de a evolua, de a-ți depăși condiția actuală? A devenit deja un truism trimiterea la timpul care este același pentru toți și care poate face diferența prin modul în care alegem să îl folosim în folosul nostru, mai ales dată fiind normalitatea de a deține un smartphone care are acces la Internet și implicit la o vastă cantitate de informație. Între a viziona un conținut care nu ne aduce vreo plusvaloare sau a studia (auditiv și/sau vizual) date ce se regăsesc în vasta bibliotecă a Internetului, ne întoarce invariabil la primul lucru la care te gândești, într-o dimineață obișnuită, la prioritizare, planificare, înțelegere și conștientizare.
Care este alegerea ta în ceea ce privește timpul tău, energia ta, viața ta? Care este direcția ta?
Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, mă poți contacta > hello@viatacadar.ro
by Marian | Sep 28, 2022 | Food4Soul
”Un scop fără un plan este doar o dorință”. Antoine de Saint-Exupéry
Cea mai provocatoare întrebare după un ”ce…?” este cum? Vrei să schimbi ceva la viața ta, vrei să alergi un maraton, vrei să începi să (…). După ce ai devenit conștient de ceea ce vrei, vine acest cum care te provoacă să gândești: să evaluezi situația actuală, să conștientizezi resursele disponibile, să îți asumi responsabilitatea timpului și a modului de utilizare a resurselor, să îți planifici acțiunile viitoare, să te îndrepți spre acționare.
În momentul în care întrebarea cum își face apariția, tocmai s-a depăsit zona de confort și în mintea noastră începe să apară un sâmbure din dorință de a evolua, dincolo de frica inerentă a eșecului. Adică începi să te gândești cum ar fi să…știi tu, acel sentiment când îți reușește ceva, când corpul tău este plin de dopamină și parcă plutești și auzi sunete noi în jurul tău și vezi lumea în alte culori- sentimentul trăit al reușitei. Când uiți cât de greu a fost, de efortul, timpul și energia investite și începi deja să te gândești la următorul pas- când ”te crezi legendar Prometeu”. Partea cea mai faină la acest proces este că un coach te poate ajuta să vizualizezi și să ”trăiești” toți pașii până la atingerea obiectivului, iar în acest timp, la nivel cognitiv ajungi să îți asumi și să aștepți obținerea succesului ca pe un pas normal. Nu sunt doar povești este neuroștiință, iar în ultimii ani diferite studii pe care le găsim translatate în cărți scrise de autori ca Malcom Gladwell, Joe Dispenza, Daniel Goleman, și mulți alții care au studiat diferite ramuri ale neuroștiinței, au relevat puterea pe care o avem la nivel de subconștient și câte putem realiza cu acesta dacă îl (re)programăm.
Ce dorești să realizezi? Cum te-ai simți atunci când ai realiza ceea ce ți-ai propus?
Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.
Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.
Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.
Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și cum să îți împlinești potențialul, mă poți contacta la hello@viatacadar.ro
by Marian | Sep 22, 2022 | Food4Soul
Scopul fundamental al coaching-ului este ca clientul să fie stăpân pe ceea ce i se întâmplă, lucru ce îi permite ulterior să decidă cum acționează în vederea atingerii propriilor obiective.
Una din cele mai importante realizări în procesul de coaching presupune ca pe parcursul ședințelor clientul să devină tot mai încrezător în propriile capacități și mai dedicat în ceea ce privește idealurile proprii, accentul fiind pus pe două aspecte: conștientizare și responsabilitate.
Un coach este cel care poate nu are idee despre domeniul abordat de către client însă este cel care asigură expertiza în definirea scopului și în planificarea acțiunilor pentru atingerea acestuia, cu încurajarea independenței și a inventivității la client. Deoarece vorbim de un parteneriat și de o colaborare între coach și client, procesul de ”învățare” în ambele cazuri se va baza pe credința în sine avută sau cultivată/ încurajată.
Ce faci? Acest ”Ce”, deși este scurt, este destul de provocator. Adică deși te pot observa și auzi, nu doresc să trec prin filtrul propriei gândiri și să judec în privința a ceea ce faci tu acum, ci te provoc pe tine să (te) evaluezi/ să apreciezi ceea ce faci și să răspunzi în consecință.
Ce înseamnă asta pentru tine? în loc de întrebări de genul de ce faci asta/ de ce simți să faci asta, care ar viza mai degrabă acțiunea sau scopul unui demers, evitându-se introspecția sinelui pentru a identifica adevărata motivație care începe/ menține o acțiune. Evident, după ce are loc un Aha despre adevărata energie care ne alimentează o acțiune se pot conștientiza credințe și valori care reprezintă fundamentul deciziilor zilnice.
Ce ai zice să…faci ceva pentru tine? Ceva care să te ajute pe termen lung să depășești o barieră, un obstacol, o limită (auto)impusă?
Ce se poate întâmpla dacă ieși din zona de confort? Păi clar o să transpiri, o să te simți inconfortabil, o să vezi următoarele bariere, o să îți auzi creierul căruia îi place liniștea și comoditatea, cum tânjește după acea inerție care nu îl pune să gândească, o să simți mirosul fricii. Și apoi, ce va urma? Adaptare-Evoluție-Sete. O nouă sete, care a ieșit la suprafață din ungherele unui creier aflat în hibernare, care este inundat de serotonină (am trecut la next level), dopamină (and I feel good) și endorfină (acum sunt calm, încrezător și dețin controlul asupra situației).
Ce dorești? În timp ce alergam azi printr-un parc (sub efectul unor endorfine probabil), făceam comparație între Brașov (care este acasă) și București (unde temporar este jobul de luni-vineri). Și am avut o revelație, având în minte versurile lui Cheloo-Vicii (”Trag in piept aerul jegos de Bucuresti”) că acest aer se găsește uneori și în Brașov, că mirosul, urâtul și mizeria sunt în orice oraș. Aș dori să aleg să văd mai degrabă cerul frumos sau o clădire frumoasă, să mă concentrez pe mirosul unei flori, să aud păsările în locul claxoanelor. Fără a deveni un visător și un ignorant care nu vede lumea din jur, doar un om care alege să vadă, să audă și să simtă dincolo de negativismul care simt că este o constantă a acestui mare oraș.
Ce alegi? Ce faci pentru asta? Ce te oprește? Ce ai nevoie ca să…? Ce vrei să schimbi începând de…?
Dacă ai nevoie de un coach care să îți fie alături când îți (re)descoperi capacitatea să depășești bariere și obstacole și să îți împlinești potențialul, Ce te oprește ca să mă contactezi? hello@viatacadar.ro
Recent Comments