ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Brașov Marathon ediția a X-a

Brașov Marathon ediția a X-a

by | Jun 9, 2022 | Food4Life

Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea întâmpla!

              Cu câteva zile înainte de desfășurarea Brașov Marathon, în timp ce mă antrenam pe o buclă din traseul de concurs, mă gândeam ce fain ar fi dacă aș reuși totuși să particip și eu. Nu apucasem să mă înscriu și când m-am trezit a fost prea târziu. Astfel că în momentul în care cei de la Garmin România m-au anunțat că am câștigat o înscriere gratuită la această ediție mi-a venit să țip de bucurie. După ce m-am liniștit, am început să schițez traseul de parcurs, punctele și timpii intermediari, echipamentul necesar și modul de abordare a cursei. Aste pentru că aveam încă în minte lecția din 2021, când lipsa de antrenament și de pregătire a aceleiași curse, au dus la ratarea timpului intermediar de la Cariera cu 30 de minute, ducând astfel la descalificarea din cursă. Evident anul acesta pe lângă planificarea de rigoare, am crescut frecvența antrenamentelor și cel mai important, frecvența antrenamentelor de trail. Cred că este aproape imposibil ca doar cu antrenament de asfalt să reușești să termini o astfel de cursă (în timpii limită).

              După ce am avut confirmarea înscrierii am început să mănânc mai mulți carbohidați și să mă hidratez mai mult, pentru a asigura o rezerva utilă necesară depunerii efortului care urma. De asemenea am început să urmăresc și prognoza meteo, pentru că deși fiind în Brașov unde este teoretic mai răcoare, am simțit pe pielea mea cum o temperatură prea mare, mai ales pe porțiunea care urcă spre Postăvarul mă afectează destul de mult (când este prea cald pe timpul unei curse simt o nevoie majoră de a devora cantități mari de apă). Din fericire în ziua concursului temperatura a fost mai mult decât ideală, temperatura de pe traseu și disconfortul termic fiind mai mici decât ceea ce am simțit după ce am trecut linia de finish.

              A venit și ziua concursului și dimineața eram nerăbdător  să ajung în zona de start, trezirea fiind de la ora 06:00, cu suficient timp la dispoziție ca să servesc un mic dejun cu proteine și să descarc toate emoțiile pe care le simțeam în stomac.

               Mă bucur că deja este al doilea concurs din Brașov la care, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov și a RATBV s.a., se asigură transportul gratuit spre și dinspre zona de începere a concursului, eliminându-se astfel blocarea unor parcări și mai ales poluarea produsă de mașinile personale.

               Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am pers pe jos până la zona de start, unde am început să simt energia electrizantă care începea să crească odată cu apropierea orei de start. Era sâmbătă dimineața deci erau mai puțini susținători sau turiști în zonă, așa că sportivii aveau timp și spațiu suficient ca să se salute, să se îmbărbăteze sau să își facă încălzirea.

               Pentru acest concurs am folosit pentru prima dată bețe de alergare pe lângă echipamentul standard pe care îl am de obicei compus din bentița, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie, Hoka One SpeedGoat4 (teoretic pensionați cu peste 800 km la activ), vesta de alergare Salomon ADV SKIN3 5, 2 bidoane Salomon de 500 ml (v-am spus că fac urât dacă nu am apă), 4 geluri diferite și 1 magneziu, căniță pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc paharele de plastic) și foița de ploaie (obligatorie conform regulamentului).

               M-am încăpățânat să încerc să folosesc aplicația Strava instalată pe ceasul Samsung Gear 3 pentru monitorizarea alergării, deoarece ceasul Polar M430 încă își face treaba însă bateria nu mai ține mai mult de 25-30 km (oare știți să meargă schimbată undeva această baterie?). Am regretat maxim la final, nu am reușit să monitorizez mai deloc alergarea, Strava a dat erori și din păcate după acest concurs nu am toate datele ca să am o idee despre ce trebuie să îmbunătățesc (cred că este un semn că trebuie repetată experiența). 

               Startul a fost dat la ora 08:00, doar pentru proba de maraton, iar urcarea pe serpetine parcă a urmat imediat, cu un ritm de alergare mai scăzut față de start, datorită posibilității mai reduse de a depăși pe cărarea îngustă. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe alergarea a fost destul de alertă, fiind totuși încă primii km ai cursei și un traseu cu mai multă coborâre, ritmul scăzând pe porțiunea de urcare pe albia râului (unde era ceva noroi și pietre care alunecau). Până la culmea Crucurului am alternat alergarea cu mersul alert pentru dozarea efortului, fiind în același timp mereu atent la timpii intermediari obligatorii.

               Am ajuns cu 1 oră mai repede decât anul trecut la km 14, respectiv intersecția culmea Crucurului cu Peștera de Lapte, unde un grup de turiști m-au încurajat cu beriile reci care ne așteptau mai încolo (evident că psihicul meu s-a tot gândit apoi la o bere rece servită la cabana Postăvarul). Mai încolo nu aștepta berea, era doar partea cea mai distractivă a cursei, urcarea verticală până pe Vf. Postăvarul- a fost momentul când am folosit din plin bețele și când am simțit din plin că am mușchi la picioare și la fund (aviz amatorilor care vor fund bombat, recomand această urcare). Odată ajuns pe Vf. Postăvarul, am atins clopoțelul, am făcut o poză pentru soție ca să știe că sunt bine și am început coborârea. Am ajuns rapid și în timpul limită intermediar la Carieră, am servit o gustare, mi-am refăcut rezerva de apă și am reînceput urcarea spre culmea Crucurului. A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stehil, mai departe spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și din nou o ultimă urcare. Am simțit din nou încordarea mușchiilor și km parcurși până am ajuns în Șeaua Tâmpei, de unde după încă o cană de cola am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa.

               Odată ajuns pe aleea Tiberiu Brediceanu știam că ce a fost mai greu a trecut și deja mă gândeam la linia de sosire unde mă aștepta familia (cea mai bună motivație din timpul cursei ca să mă determine să uit de crampele musculare și să nu mă opresc). Ultimii 3 km i-am parcurs alături de un concurent din Cluj, motivându-ne reciproc să uităm de durerea mușchilor care ne îmbiau la fiecare pas să ne luăm o pauză.

               Chiar dacă finish-ul a coincis cu timpul când  familia era la baie, organizatorii au fost amabili și mi-au permis să mai repet odată trecerea liniei de final astfel încât Liam, băiatul meu cel mare, care alergase în ultima oră cu toți alergătorii pe porțiunea de final a cursei, să o facă și cu mine și evident, să primească el medalia de finisher (așa sigur prinde gustul de medalii și alergare).

               A fost o cursă solicitantă, care obligatoriu trebuie să aibă în spate antrenamente pentru a rezista și pentru încadrarea în timpii intermediari, dar dacă doriți să vă provocați ca să ieșiți din zona de confort și să vă depășiți limitele, vă recomand să participați la acest maraton- repet, cu antrenamentul de rigoare. Veți avea parte de transpirație din plin, veți simți toți mușchi de la picioare și fund, veți avea parte de super voluntari pe traseu cu super atmosferă, de puncte de hidratare cu de toate și evident un traseu bine semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să vă bucurați și de natură). Kit-ul de participare și medalia de final vor reprezenta bonusuri care vă vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni la acesta (pain is temporary, gain is forever).

               După ce am terminat cursa am zis că este  ”a one time experience”, însă acum după ce a trecut durerea de mușchi, mă gândesc deja să accept provocarea și anul viitor participând la următoarea ediție.

               Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon.

 Keep on Running!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

by | Apr 6, 2022 | Food4Life

               După 2 ani de amânări, mi s-a părut ireal când am ajuns în Piața Unirii într-o mulțime de oameni care păreau nerăbdători să alerge din nou într-un cadru organizat și fără restricții,  cu acel vibe unic pe care poți să-l simți doar la un astfel de concurs. Știam că sunt mulți înscriși, bănuiam că unii vor renunța din cauza vremii, însă locul de start era aproape la fel de plin ca la edițiile trecute.               

              Fiind o zi ploioasă care cerea deplasarea cu mașina, mi s-a părut genial parteneriatul cu RATBv prin care cei înscriși la concurs s-au putut deplasa gratuit către locul de start, prevenindu-se astfel inundarea zonei (și așa aglomerată) de mașini (cârcotașii vor spune că s-au pierdut bani la buget, eu voi spune că s-a păstrat aerul mai curat). Ca o sugestie pentru viitor, aș face aceasta informare și prin mail/ alte mijloace, având în vedere că nu toți folosesc aplicația Facebook (da, chiar mai există și astfel de oameni).

               Deoarece ploua mărunt, am planificat să ajung cu 20 minute înainte de start, suficient timp cât să salut câțiva alergători, să fac încălzirea și să mă întâlnesc cu Andrei și Andreea, partenerii de la acest concurs  cu care am ales să alerg având aceleași obiective: să nu ne accidentăm și să fie distractiv. Cu aceste gânduri am pornit ușor în alergare către Pietrele lui Solomon, destul de greoi dat fiind faptul că la ora 12:00 s-a dat startul pentru cros și semimaraton. Bănuiesc că nu s-a dat startul separat pentru a nu încurca prea mult circulația, deși la ritmul de alergare a celor aproape 1000 de participanți tot a durat ceva timp până s-a eliberat zona circulată.

               Ca de obicei, atât aglomerația cât și cei care aleargă la început ca pentru o probă de 100 m (excludem alergătorii gen Vitalie) au început să dispară după ce am trecut de Pietrele lui Solomon. Alergarea până la cariera din Poiana Brașov a fost light, cu ceva porțiuni de mers pe gheață în care Hoka One Speed Goat 4 s-au comportat acceptabil (adică nu am căzut, dar nici nu am putut alerga). După o bucată de ciocolată la punctul de hidratare (foarte bună, nu știu exact firma), am continuat prin pădure spre răscrucea ”La Bancuță”, inițierea pe această buclă dezvăluind că urmează un soi de Electric Castle în alergare, cu noroiul aferent (bună ideea cu sprijinul pe coarda de alpinism la coborârea abruptă). Până la Șeaua Tâmpei tot ce îmi amintesc este ploaie mocănească și rece care uneori devenea mai deasă și mai rapidă, noroi și zăpadă, bălți și noroi, porțiuni de margine de râpă alunecoasă la care mi-am antrenat din plin mușchii fesieri.

                Ocolirea Tâmpei a fost la fel de light având în vedere traseul plat, aici am fost impresionat (negativ) doar de peisajul cam rar al pădurii, ca rezultat al furtuniilor sau a exploatării din zonă (nu cunosc proporția), sper doar să mai rămână ceva verde în zonă.

               Evident cireașa de pe tort al acestui concurs, a fost și rămâne ultima bucățică din traseu care duce ”La Troiță”, care pe lângă o frumoasă pantă care vrea să verifice dacă mai ai energie, mușchii de la picioare, voință, anul acesta a avut și noroi din belșug. Am vrut să mă conving că este terapeutic  și  ajutat de încălțările Hoka m-am tăvălit puțin prin noroi (dovada în poză), însă apoi după ce am ajuns la Troiță, sunetul de război parcă al tobelor (mulțumim frumos ) și o mână întinsă a unui voluntar care nu te lăsa să aluneci (mulțumesc frumos) m-au energizat și mi-au asigurat sprintul până la finish.

               A urmat un ceai cald, o evaluare scurtă a echipamentului și noroiului aferent, un suc bun de la Olympus și un shot Urban Monkey, papa bună #fărăbazaconii de la FruFru și o deplasare rapidă către casă și un duș fierbinte de data asta.

              A fost o ediție altfel, noroiul și ploaia au avut farmecul lor, voluntarii au fost de vis, mulțumim frumos pentru că ați îndurat frigul, ploaia și ne-ați încurajat!. Mă bucur că am putut participa măcar la un concurs de alergare anul acesta, probabil că a fost singurul (exclud concursurile care au scop clar definit de a strânge donații gen Hospice sau Rafael ) având în vedere prețurile care mi se par cam prohibitive (din 2-3 participări aș putea să-mi schimb încălțările la care am cam depășit kilometrajul) și abia aștept următoarea ediție (rămâne concursul meu preferat pe care sper că nu-l voi rata în niciun an).

 PS. Ediția din acest an a Semimaratonului Intersport Brașov a spijinit demersul celor de la Asociatia Magic care doresc să ofere cât mai multă joacă și bucurie copiilor cu afecțiuni grave –  la Spitalul de Copii din Brașov,  prin crearea unui spațiu de joacă potrivit și vesel în curtea interioară- încă mai puteți face donații pe paginile de AICI. 

 

Aparențe

Aparențe

by | Dec 6, 2021 | Food4Thought

            A trecut deja ziua de 1 Decembrie, steagurile naționale au fost puse la păstrare până anul viitor (a și fost ceva vânt mai puternic), mândria și atitudinea ceva mai naționalistă s-au atenuat și am revenit cumva la viața de zi cu zi, în care ne enervează traficul, vremea, politicienii, coronavirusul, etc. Dar, suntem în luna decembrie, când ne dorim să fim mai buni, să ne aducem aminte și de spiritualitate și dacă se poate să mai facem niște fapte bune ca să ne simțim mai bine/ să dăm bine față de alții sau pe social media/ să primim puncte bonus pentru un loc în Rai.

            Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva celor care aleg să facă aceste fapte bune de sărbători, dar, cumva parcă multe astfel de fapte bune apar și dispar la fel ca filmul Home Alone fix în preajma Crăciunului, când practic mă simt asaltat vizual și auditiv în mass-media și nu numai, de campanii de strângere de fonduri/ jucării/ alimente/ etc., pentru cei ”care au nevoie” și ”vor să se bucure de sărbatori”. Adică, să înțeleg că doar de sărbători se pot bucura? doar de sărbători putem și noi să renunțăm la niște lucruri pe care probabil oricum le țineam aruncate printr-un șifonier? sau doar atunci putem achiziționa câteva bunuri pentru cei nevoiași?    

            Sunt sigur că cei care vor avea parte de donații se vor bucura și vor aprecia ceea ce primesc, iar aparent, viața lor le va părea ceva mai frumoasă pentru că, vor avea și ei de sărbători, masa îmbelșugată, haine mai bune, jucării. Și astfel pe principiul win-win, cei care primesc vor simți sărbătorile chiar și în stomac, iar cei care le-au oferit, vor simți ceva mai mult și în inimile lor (creier) aceste sărbători.

Și totuși sunt 12 luni într-un an, 365/ 366 ( minus 2/ Paște+Crăciun), o grămadă de zile în care există oameni cărora le-ar prinde bine un fel/ orice fel de ajutor, există cauze care nu au pauză până la sărbători, iar noi chiar putem face fapte bune renunțând la o părticică mică din timpul/ energia/ bogăția noastră, aparent fără să ne afecteze prea mult viața noastră ”normală”. De fapt, orice faptă bună ne va afecta (pozitiv evident) la nivel spiritual, psihologic și neurolingvistic, pentru că bucuria de a ajuta produce chiar și serotonină, cunoscută și ca hormonul fericirii. Ceea ce vreau să spun este că a face fapte bune doar de sărbători este echivalentul mesei îmbelșugate de care se bucură cei mai nevoiași o dată/ de două ori pe  an… există oameni (mici și mari) care cred că doar de Crăciun apar fructele, dulciurile, jucăriile, hainele și încălțările- oare și vouă vi se pare acest fapt o minciună frumoasă (doar) de sărbători?

             Poate sunt eu mai ciudat și mi se pare doar mie că prin acest comportament social  specific sărbătorilor, se întreține de fapt o aparență, care pe termen lung produce mai multe efecte negative decât pozitive, având în vedere că ajungem cumva să ne programăm binele doar ne sărbători, respectiv să condiționăm starea de bine a unor semeni tot în acceași perioadă. Răzleț, în mass-media, mai apare câte un subiect care transcende neuromarketingul sărbătorilor și ajungem să ne oripilăm (pe moment) cum s-a ajuns ca să ”trăim” mai ales comercial sărbătorile, să ne raportăm mai ales la cadourile oferite/ primite în această perioadă, la cât de plin este frigiderul/ la câtă risipă se face. În acel moment, când ne trezim (poate) din beatitudinea mâncării și a cadourilor, ajungem (poate) să constatăm lipsa credinței adevărate (”cum era mai demult”), a faptului că au trecut repede și aceste sărbători, iar binele singular pe care poate l-am făcut să ne producă, paradoxal, mai degrabă îndoială și regrete (doar în subconștient).

             Cum rămâne deci cu acel Carpe Diem, adică  cu acel principiu care ne zice că fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare? și dacă există căi de a amplifica bucuria vieții, de ce să nu profităm!?

             Nu îmi place să particip la campanii de donații în preajma sărbătorilor; cred eu că binele se poate face oricând, preferabil în liniște și constant. Există oameni care construiesc un spital, există fundații care ajută oamenii care au can_cer sau care îi ajută pe cei cu disabilități, există posibilitatea de a face donații lunare și recurente, de a participa direct, de a duce lucruri unor oameni care au nevoie și pe lângă poate treci în fiecare zi. Nu trebuie să aștepți Crăciunul sau Paștele pentru a face bine, iar binele nu se rezumă doar la a oferi mâncare/ lucruri de strictă necesitate în această perioadă.

            Dacă un mic fluture, prin bătăile aripilor poate produce chiar o tornadă (Butterfly effect) gândește-te cum poți tu, zi de zi (sau măcar mai des decât de sărbători), impacta viața celor de lângă tine doar cu o vorbă bună, o mângâiere, o haină, o bucată de pâine…oare cum s-ar simți mintea și inima ta cu atâtea doze zilnice de serotonină?

 

Black Friday – ediția 2021

Black Friday – ediția 2021

by | Nov 18, 2021 | Food4Thought

          A devenit deja o tradiție ca și la români să fie organizată ediția de vânzări sub titulatura de Black Friday, cu mari reduceri la mii de produse cam de către toate firmele mari (cu siguranță prețurile sunt mai mici însă depinde de perioada/ data la care ne raportăm). Evident sub influența dopaminei și a experienței din anii trecuți și noi am vânat unele oferte speciale, asta după ce ne-am întocmit o listă întreagă de produse pe care le consideram necesare, utile sau simple dorințe.

          Ca orice părinți responsabili de copii mici, principalele produse (dpdv cantitativ) din lista de lucruri necesare au fost reprezentate de scutece (aproximativ 1500 bucăți de diferite mărimi) și cafea boabe (doar 6 kg). În cazul cafelei am mai găsit oferte bune și cu alte ocazii, acum s-a nimerit doar să rămânem fără și să găsim un preț ok; însă în cazul scutecelor, după 2 ani deja de achiziții, este o certitudine că cel mai bun preț din an este clar de Black Friday, mai ales în cazul variantelor mai scumpe (prețul a fost redus la jumătate).

          Pe lista de cumpărături mai aveam și o serie de electrocasnice, necesare pentru apartamentul unde urmează să ne mutăm în perioada următoare, produse pe care le dorim în zona bucătăriei. Având în vedere că firma pentru care am optat este oarecum mai premium, aceste produse nu au fost la ofertă, mai puțin o combină frigorifică (free standing cu french door), care a și reprezentat cea mai scumpă achiziție, dar care a și avut o reducere semnificativă față de prețurile urmărite de ceva timp (-1000 lei). A costat destul de mult raportat la alte produse din piață, însă față de celelalte combine pe care le-am mai avut este un salt calitativ și tehnologic major.

          A doua achiziție ca și cost, a fost un robot de aspirare, care de asemenea a fost mult redus față de prețul obișnuit (am avut mai multe modele pe listă însă am optat pentru ultima generație tot din motive pragmatice); până în prezent suntem foarte încântați să plecăm cu cei 2 copii de acasă și să găsim curat când ne întoarcem.

          A treia achiziție a fost cu o reducere de 25%, tot pentru apartament, respectiv tapetul de la VLAdiLA, pentru camera copiilor și dormitorul nostru; momentan încă suntem la stadiul de discuții cu cei de la comunicare/producție, aceștia fiind foarte atenți la relația cu clienții, urmărind ca fiecare produs să fie exact așa cum își dorește clientul (avem pereții mai atipici și cei de la VLAdiLA chiar își dau interesul să avem parte de cea mai bună variantă de pus pe perete).  

          Restul de achiziții au fost ”mărunțișuri” gen cărți, geluri spumante pentru copii, vitamina D și C (tot pentru copii), 2 seturi lego (pentru cadouri de sărbători), toate achizițiile fiind evident reduse.

          Lista noastră de Black Friday a rămas însă cu ceva produse pe care nu le-am găsit la ofertă, cel mai important fiind scaunul de mașină (un model de top, pentru că la siguranța copiilor nu vrem să facem rabat), care din fericire nu este imediat necesar având în vedere că încă nu vom merge prea curând la drum întins . Vom aștepta alte reduceri (urmărite cu atenție după prețul notat cu mult timp în urmă), mai ales că urmează perioada sărbătorilor, ținând totuși cont că există produse necesare, utile și dorințe (proprii sau induse prin strategii de marketing- vă recomand să-l citiți pe Malcom Gladwell) și că resursa financiară este limitată/ cardul de cumpărături trebuie și el acoperit la un moment dat.

          Ca și concluzie, chiar există prețuri reduse de Black Friday și chiar se pot face super achiziții, atâta timp cât aveți o listă clar definită care este respectată și mai ales când vă decideți din timp (ca să urmăriți și evoluția prețurilor) care sunt produsele cu adevărat necesare, nu de alta dar consumerismul global a ajuns să fie o metodă de simulare a fericirii chiar și la români, iar rezultatul poate duce duce la satisfacții de moment, dar și la găuri în bugete și produse inutile pe termen lung.

Recomand-Redescovering the Greatest Human Strenght- WILLPOWER, Roy F. Baumeister & John Tierney

Recomand-Redescovering the Greatest Human Strenght- WILLPOWER, Roy F. Baumeister & John Tierney

by | Nov 6, 2021 | Food4Life

          Aceasta este una din cărțile citite și recitite, pe care o recomand oricând cu drag, având un conținut aplicabil și la ora actuală deși prima ediție a fost publicată în urmă cu 10 ani. Pentru a vă face poftă de citit această carte, pe care o consider un must în biblioteca personală, v-am extras din această carte câteva idei și acțiuni pe care le puteți utiliza și voi (sunt traduceri după varianta în limba engleză a cărții, care poate să difere de o posibilă traducere în limba română a unei edituri din România).

          Dimineața devreme trebuie puțină voință ca să te dai jos din pat, mai târziu încă puțină voință ca să nu faci o scenă față de șeful tău, seara iarăși ar mai trebui niște voință ca să nu mănânci chiar toată înghețata, însă ghinion, ai rămas fără voință, deci lingura mare să fie.

         Da, voința este limitată, avem un pahar pe zi din care tot folosim, așa că după o zi plină la job, în care aproape ajungem să o consumăm pe toată, acasă nu mai rămâne în pahar suficientă voință de exemplu pentru a suporta unele obiceiuri care ne enervează la partener sau pentru unele acțiuni ale copilului, ceea ce duce la certuri de cuplu, divorțuri, agresiuni, etc. (de aceea se și spune că prea mult timp și energie pentru un job dăunează grav propriei sănătăți și/sau vieții de cuplu).

          Tot ca efect al consumării voinței zilnice, respectiv al autocontrolului, apare oboseala, stăriile negative, iar poftele cresc direct proporțional cu scăderea voinței (adică ajungem să cedăm de exemplu mai ușor tentațiilor alimentare nocive/ viciilor, ceea ce poate duce mai departe la apariția unor probleme de sănătate).

     Există mai multe modalități prin care ne putem consuma voința zilnic:

–  pentru a ne controla gândurile (să nu ne mai vină în minte dorința de a fuma o țigară sau să nu mai fredonăm în gând acele versuri care au devenit enervante)

– pentru controlul emoțiilor prin concentrare pe stări emoționale (un mare consumator de voință, deoarece nu funcționează modificarea unei stări doar pentru că vrem -de exemplu, să te forțezi să fi fericit se concretizează de obicei prin distragerea de la tristețe cu ajutorul sportului, privitului la TV, ciocolată, cumpărături, băutură, etc.)

–  prin controlul impulsului/ abilității de a rezista unor tentații (alcool, fumat, etc.); atenție, nu putem stopa impulsul, ci doar cum reacționăm la acesta (ignori nevoia, o înlocuiești cu altceva sau răspunzi chemării)

– pentru a controla performanța, adică concentrarea energiei pe activitatea desfășurată concomitent cu utilizarea celei mai bune combinații de viteză, acuratețe, managementul timpului și a perseverenței înainte de a epuiza voința și implicit de a renunța la ceea ce faci

     Este mai eficient să se folosească concentrarea alternativ pentru activitățile pe care le  dorești îndeplinite până la atingerea fiecărui obiectiv în parte; dacă dorești să atingi mai multe obiective legate de dezvoltarea proprie, o perioadă reușești să lucrezi la ele, apoi, odată cu terminarea voinței vor apărea mai multe greșeli (dacă vrei să renunți la fumat și la mâncatul exagerat în același timp= fail).

          În această carte am aflat despre efectul Zeigarnik (după studentul la psihologie rus Bluma Zeigarnik), care se referă  la task-urile neterminate și scopurile neatinse ce au tentința să tot apară în mintea noastră, iar în momentul în care am terminat sarcina/ ne-am atins scopul, aceste remindere se opresc (când ascultăm o bucată dintr-o melodie, aceasta tinde să ne revină în minte până ajungem să ascultăm toată melodia- a se vedea ”I got you babe” din Ziua Cârtiței cu Bill Murray). Pentru a elimina efectul Zeigarnik, este indicat să se realizeze un plan de acțiune; atunci când avem un plan și am notat ce nu am făcut/ sarcinile nerezolvate, avem dificultăți să ne concentrăm pe ceva nou, exceptând cazul în care avem un plan specific de atingere a obiectivului, caz în care putem face și alte sarcini.

      Când începi un proiect cu noi obiective pentru care acționezi, creierul va începe automat să economisească voință sub alte forme/ asta nu înseamnă că trebuie să reduci din grija față de propriul corp, reducând mâncarea și somnul- mănâncă desert (creierul vrea glucoză pentru a realiza task-uri) dar și suficientă mâncare sănătoasă pentru a asigura energia adecvată pentru creier și evită privarea de somn.

          Voința se poate antrena, ceea ce duce la creșterea acesteia și la epuizarea mai lentă, iar o simplă cale de a începe antrenamentul este de exemplu schimbarea mâinii dominante în efectuarea unor sarcini, schimbarea obiceiurilor de a vorbi, etc.

          Dacă vrei să îți controlezi greutatea proprie sunt 3 reguli: nu urma o dietă, nu renunța la ciocolată/ mâncărurile preferate, fie că judeci pe alții sau pe tine nu pune semnul egal între a fi supraponderal și a avea o voință scăzută. Primul pas în autocontrol este să îți setezi obiective realiste (dacă participi la un party și vrei să nu mănânci tâmpenii fă o afirmație clară: dacă servesc chipsuri, le voi refuza/ dacă este bufet voi mânca doar legume). Paradoxul în acest caz este că pentru a respecta o dietă, este nevoie de voință- ca să existe voință, este nevoie de mâncare (dacă te forțezi să faci un lucru care nu îți place, îți scazi nivelul de voință).

          Un truc pentru amânarea unui obicei nociv este de a amâna producerea acestuia (fără a ajunge ulterior la compensarea cu mai mult sau foarte târziu când efectele se amplifică). Acest truc poate fi utilizat și realizând o listă de sarcini și apoi navigând între ele pentru realizarea lor, prin amânarea unora/ realizarea celorlalte. Putem folosi autocontrolul prin metoda ”nimicului”- dacă nu pot scrie, nu pot face nimic/ dacă X, atunci Y; dacă merg să cumpăr haine, voi cumpăra doar folosind banii din portofel. Dacă îți fixezi un obiectiv, fixează și un premiu pentru atingerea lui pentru că dacă îți folosești voința doar ca să îți interzici lucruri modul  defensiv se va activa (trebuie să fie un premiu relevant- dacă mă spăl pe dinți, mâine o să iau o pauză de 5 minute de la sesiunea de înnot).

          Autocontrolul înseamnă mai mult decât ajutorarea proprie; este esențial să te bucuri de timpul petrecut pe acest pământ și să împărtășești bucuria cu cei pe care îi iubești.

          Probabil că în ultimii 10 ani au apărut noi cercetări și descoperiri în ceea ce privește voința, însă cred că și acum, acestea subliniază importanța înțelegerii a ceea ce suntem și a explicării unor acțiuni pe care le facem. Cu siguranță voința este cea care a stat la baza adaptabilității omului, la evoluția socială și antropologică din trecut și cu siguranță și din viitor.

             Cunoaşte-te pe tine însuţi, citește!