ViataCaDar – Be You, the World will adjust!

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

Semimaraton Brașov Ediția a XII-a

by | Apr 14, 2025 | Food4Life

Prima cursă oficială din acest an a fost cea a Semimaratonului de la Brașov, ediția iarnă-toamnă primăvară, în ton cu vremea de afară. Cu o săptămână înainte la un antrenament de seară mă și gândeam ce lejer o să fiu îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, ca mai apoi vineri când mă uitam ce frumos ninge la Brașov și ce zăpadă de ski era în Poiana să mă uit la ceva mai consistent. Este adevărat că nu am renunțat la pantalonii scurți însă mi-am luat și o bluză de compresie și o geacă de vânt.  

Mi-am rezervat participarea încă din prima zi când s-au deschis înscrierile, deci prețul de 130 de lei a fost chiar acceptabil raportat la alte concursuri asemănătoare. Recunosc, și anul acesta am chiulit la alergările organizate de Adrian Iordache, însă printre picături am reușit să fac ceva alergări prin pădure/ pe Tâmpa (din nou recomandat este măcar o alergare completă). Restul antrenamentului a fost pe teren plat, evident lucru care se simte când alergi ulterior pe trail.

Kit-ul de participare a fost OK comparat cu alte concursuri (și raportat la costul de participare care încă este foarte accesibil), constând într-un baton Gold Nutrition, o apă Carpatica Flavours, un iaurt protein Olympus, o bandană de cap Scott oferită de Allmountain (NO SHORTCUTS – foarte fain mesajul și materialul), un pahar reutilizabil pentru hidratare (felicitări pentru inițiativa de a elimina paharele de plastic!), cipul de cronometrare, toate fiind puse într-o plasă de material, iar pe timpul cursei au fost puncte de hidratare și alimentare, la nevoie servicii medicale și de salvamont; după terminarea cursei hidratare cu un Ursus cooler, un desert Olympus și o mâncărică la pachet.

Am învățat din anii trecuți așa că în ziua concursului am pornit de acasă cu un Bolt, evitând stresul de a căuta loc de parcare sau de a pleca prea devreme cu mijloacele RATBv. Din Livada Poștei am făcut o încălzire ușoară până în Piața Unirii, mi-am lăsat geaca la un cort al Libra Bank (mulțumesc frumos de găzduire, chiar dacă nu aveam tricoul vostru, am uitat că sala de lăsat lucruri era în altă parte), am salutat câțiva cunoscuți găsiți în marea de participanți, apoi am intrat în atmosfera de start cu pulsul crescut și verificarea minutelor până la start.

Ca de obicei prima parte a traseului a fost mai aglomerată, ulterior după ce a început urcarea spre Poiană, s-a mai făcut ceva loc și de depășiri însă cu limitări dată fiind zăpada neașteptat de mare de pe traseu (am văzut filmarea de vineri însă recunosc nu mă așteptam la așa zăpadă).

Traseul a fost destul de provocator, în primă parte cu zăpadă și ceva gheață (bună ideea cu coarda de alpinism legată pe câteva porțiuni), apoi cu noroi din plin și cu frunze rămase peste iarnă, iar la final am regăsit și primăvara în floriile care au rezistat ninsorii târzii.    

Am alergat destul de relaxat, fără să forțez, ca după o răceală zdravănă, din păcate Altra Olympus 5 nu a fost cea mai bună alegere pentru cum se prezenta traseul, am alunecat destul de mult cu ei (chiar și o trântă de-a latul), ar fi mers mai bine perechea de Salomon Speedcross 4, însă trecem la lecții învățate.

Timpul a fost unul acceptabil la antrenamentul depus (2:36:08), am folosit doar un gel de alergare, iar după concurs am avut energie și să ies cu băieții pe afară câteva ore, iar următoarele 2 zile m-am putut mișca fără să mă plâng.

Ce mi-a plăcut la această ediție: prețul accesibil, kit-ul de participare, vibe-ul pozitiv, designul medaliei, traseul, marcajul de pe traseu (reutilizabil), paharul reutilizabil, provocarea celor 3 anotimpuri.

În rest mă bucur că nu am mai văzut pahare de plastic pe traseu, am fost puțin mirat de cât de îmbrăcați erau unii participanți (nu judec, fiecare cum simte) și din păcate am văzut destul de multe ambalaje de geluri pe jos (vreau să cred că erau căzute și nu aruncate).

La încheiere, BIG LIKE pentru voluntarii care au fost pe traseu și au făcut posibil să fim hidratați și să avem poze de pe traseu, iar pentru organizatori, evident ne vedem anul care vine!

Brașov Marathon ediția a X-a

Brașov Marathon ediția a X-a

by | Jun 9, 2022 | Food4Life

Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea întâmpla!

              Cu câteva zile înainte de desfășurarea Brașov Marathon, în timp ce mă antrenam pe o buclă din traseul de concurs, mă gândeam ce fain ar fi dacă aș reuși totuși să particip și eu. Nu apucasem să mă înscriu și când m-am trezit a fost prea târziu. Astfel că în momentul în care cei de la Garmin România m-au anunțat că am câștigat o înscriere gratuită la această ediție mi-a venit să țip de bucurie. După ce m-am liniștit, am început să schițez traseul de parcurs, punctele și timpii intermediari, echipamentul necesar și modul de abordare a cursei. Aste pentru că aveam încă în minte lecția din 2021, când lipsa de antrenament și de pregătire a aceleiași curse, au dus la ratarea timpului intermediar de la Cariera cu 30 de minute, ducând astfel la descalificarea din cursă. Evident anul acesta pe lângă planificarea de rigoare, am crescut frecvența antrenamentelor și cel mai important, frecvența antrenamentelor de trail. Cred că este aproape imposibil ca doar cu antrenament de asfalt să reușești să termini o astfel de cursă (în timpii limită).

              După ce am avut confirmarea înscrierii am început să mănânc mai mulți carbohidați și să mă hidratez mai mult, pentru a asigura o rezerva utilă necesară depunerii efortului care urma. De asemenea am început să urmăresc și prognoza meteo, pentru că deși fiind în Brașov unde este teoretic mai răcoare, am simțit pe pielea mea cum o temperatură prea mare, mai ales pe porțiunea care urcă spre Postăvarul mă afectează destul de mult (când este prea cald pe timpul unei curse simt o nevoie majoră de a devora cantități mari de apă). Din fericire în ziua concursului temperatura a fost mai mult decât ideală, temperatura de pe traseu și disconfortul termic fiind mai mici decât ceea ce am simțit după ce am trecut linia de finish.

              A venit și ziua concursului și dimineața eram nerăbdător  să ajung în zona de start, trezirea fiind de la ora 06:00, cu suficient timp la dispoziție ca să servesc un mic dejun cu proteine și să descarc toate emoțiile pe care le simțeam în stomac.

               Mă bucur că deja este al doilea concurs din Brașov la care, cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov și a RATBV s.a., se asigură transportul gratuit spre și dinspre zona de începere a concursului, eliminându-se astfel blocarea unor parcări și mai ales poluarea produsă de mașinile personale.

               Am ajuns rapid cu autobuzul în Livada Poștei, de unde am pers pe jos până la zona de start, unde am început să simt energia electrizantă care începea să crească odată cu apropierea orei de start. Era sâmbătă dimineața deci erau mai puțini susținători sau turiști în zonă, așa că sportivii aveau timp și spațiu suficient ca să se salute, să se îmbărbăteze sau să își facă încălzirea.

               Pentru acest concurs am folosit pentru prima dată bețe de alergare pe lângă echipamentul standard pe care îl am de obicei compus din bentița, pantaloni scurți, tricou tehnic, șosete de compresie, Hoka One SpeedGoat4 (teoretic pensionați cu peste 800 km la activ), vesta de alergare Salomon ADV SKIN3 5, 2 bidoane Salomon de 500 ml (v-am spus că fac urât dacă nu am apă), 4 geluri diferite și 1 magneziu, căniță pentru apă (mă bucur că nu se mai folosesc paharele de plastic) și foița de ploaie (obligatorie conform regulamentului).

               M-am încăpățânat să încerc să folosesc aplicația Strava instalată pe ceasul Samsung Gear 3 pentru monitorizarea alergării, deoarece ceasul Polar M430 încă își face treaba însă bateria nu mai ține mai mult de 25-30 km (oare știți să meargă schimbată undeva această baterie?). Am regretat maxim la final, nu am reușit să monitorizez mai deloc alergarea, Strava a dat erori și din păcate după acest concurs nu am toate datele ca să am o idee despre ce trebuie să îmbunătățesc (cred că este un semn că trebuie repetată experiența). 

               Startul a fost dat la ora 08:00, doar pentru proba de maraton, iar urcarea pe serpetine parcă a urmat imediat, cu un ritm de alergare mai scăzut față de start, datorită posibilității mai reduse de a depăși pe cărarea îngustă. De la Șeaua Tâmpei până la băncuțe alergarea a fost destul de alertă, fiind totuși încă primii km ai cursei și un traseu cu mai multă coborâre, ritmul scăzând pe porțiunea de urcare pe albia râului (unde era ceva noroi și pietre care alunecau). Până la culmea Crucurului am alternat alergarea cu mersul alert pentru dozarea efortului, fiind în același timp mereu atent la timpii intermediari obligatorii.

               Am ajuns cu 1 oră mai repede decât anul trecut la km 14, respectiv intersecția culmea Crucurului cu Peștera de Lapte, unde un grup de turiști m-au încurajat cu beriile reci care ne așteptau mai încolo (evident că psihicul meu s-a tot gândit apoi la o bere rece servită la cabana Postăvarul). Mai încolo nu aștepta berea, era doar partea cea mai distractivă a cursei, urcarea verticală până pe Vf. Postăvarul- a fost momentul când am folosit din plin bețele și când am simțit din plin că am mușchi la picioare și la fund (aviz amatorilor care vor fund bombat, recomand această urcare). Odată ajuns pe Vf. Postăvarul, am atins clopoțelul, am făcut o poză pentru soție ca să știe că sunt bine și am început coborârea. Am ajuns rapid și în timpul limită intermediar la Carieră, am servit o gustare, mi-am refăcut rezerva de apă și am reînceput urcarea spre culmea Crucurului. A urmat o nouă coborâre până în Poiana Stehil, mai departe spre Fântânița Dreptății, prin spatele grădinilor din Schei și din nou o ultimă urcare. Am simțit din nou încordarea mușchiilor și km parcurși până am ajuns în Șeaua Tâmpei, de unde după încă o cană de cola am început coborârea pe drumul forestier care înconjoară muntele Tâmpa.

               Odată ajuns pe aleea Tiberiu Brediceanu știam că ce a fost mai greu a trecut și deja mă gândeam la linia de sosire unde mă aștepta familia (cea mai bună motivație din timpul cursei ca să mă determine să uit de crampele musculare și să nu mă opresc). Ultimii 3 km i-am parcurs alături de un concurent din Cluj, motivându-ne reciproc să uităm de durerea mușchilor care ne îmbiau la fiecare pas să ne luăm o pauză.

               Chiar dacă finish-ul a coincis cu timpul când  familia era la baie, organizatorii au fost amabili și mi-au permis să mai repet odată trecerea liniei de final astfel încât Liam, băiatul meu cel mare, care alergase în ultima oră cu toți alergătorii pe porțiunea de final a cursei, să o facă și cu mine și evident, să primească el medalia de finisher (așa sigur prinde gustul de medalii și alergare).

               A fost o cursă solicitantă, care obligatoriu trebuie să aibă în spate antrenamente pentru a rezista și pentru încadrarea în timpii intermediari, dar dacă doriți să vă provocați ca să ieșiți din zona de confort și să vă depășiți limitele, vă recomand să participați la acest maraton- repet, cu antrenamentul de rigoare. Veți avea parte de transpirație din plin, veți simți toți mușchi de la picioare și fund, veți avea parte de super voluntari pe traseu cu super atmosferă, de puncte de hidratare cu de toate și evident un traseu bine semnalizat, cu peisaje ideale pentru alergare (musai să vă bucurați și de natură). Kit-ul de participare și medalia de final vor reprezenta bonusuri care vă vor aminti de experiența Brașov Marathon și de dorința de a reveni la acesta (pain is temporary, gain is forever).

               După ce am terminat cursa am zis că este  ”a one time experience”, însă acum după ce a trecut durerea de mușchi, mă gândesc deja să accept provocarea și anul viitor participând la următoarea ediție.

               Felicitări organizatorilor, super voluntarilor și celor care au sprijinit ediția din acest an a Brașov Marathon.

 Keep on Running!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

Semimaraton Intersport Brașov ediția a IX-a

by | Apr 6, 2022 | Food4Life

               După 2 ani de amânări, mi s-a părut ireal când am ajuns în Piața Unirii într-o mulțime de oameni care păreau nerăbdători să alerge din nou într-un cadru organizat și fără restricții,  cu acel vibe unic pe care poți să-l simți doar la un astfel de concurs. Știam că sunt mulți înscriși, bănuiam că unii vor renunța din cauza vremii, însă locul de start era aproape la fel de plin ca la edițiile trecute.               

              Fiind o zi ploioasă care cerea deplasarea cu mașina, mi s-a părut genial parteneriatul cu RATBv prin care cei înscriși la concurs s-au putut deplasa gratuit către locul de start, prevenindu-se astfel inundarea zonei (și așa aglomerată) de mașini (cârcotașii vor spune că s-au pierdut bani la buget, eu voi spune că s-a păstrat aerul mai curat). Ca o sugestie pentru viitor, aș face aceasta informare și prin mail/ alte mijloace, având în vedere că nu toți folosesc aplicația Facebook (da, chiar mai există și astfel de oameni).

               Deoarece ploua mărunt, am planificat să ajung cu 20 minute înainte de start, suficient timp cât să salut câțiva alergători, să fac încălzirea și să mă întâlnesc cu Andrei și Andreea, partenerii de la acest concurs  cu care am ales să alerg având aceleași obiective: să nu ne accidentăm și să fie distractiv. Cu aceste gânduri am pornit ușor în alergare către Pietrele lui Solomon, destul de greoi dat fiind faptul că la ora 12:00 s-a dat startul pentru cros și semimaraton. Bănuiesc că nu s-a dat startul separat pentru a nu încurca prea mult circulația, deși la ritmul de alergare a celor aproape 1000 de participanți tot a durat ceva timp până s-a eliberat zona circulată.

               Ca de obicei, atât aglomerația cât și cei care aleargă la început ca pentru o probă de 100 m (excludem alergătorii gen Vitalie) au început să dispară după ce am trecut de Pietrele lui Solomon. Alergarea până la cariera din Poiana Brașov a fost light, cu ceva porțiuni de mers pe gheață în care Hoka One Speed Goat 4 s-au comportat acceptabil (adică nu am căzut, dar nici nu am putut alerga). După o bucată de ciocolată la punctul de hidratare (foarte bună, nu știu exact firma), am continuat prin pădure spre răscrucea ”La Bancuță”, inițierea pe această buclă dezvăluind că urmează un soi de Electric Castle în alergare, cu noroiul aferent (bună ideea cu sprijinul pe coarda de alpinism la coborârea abruptă). Până la Șeaua Tâmpei tot ce îmi amintesc este ploaie mocănească și rece care uneori devenea mai deasă și mai rapidă, noroi și zăpadă, bălți și noroi, porțiuni de margine de râpă alunecoasă la care mi-am antrenat din plin mușchii fesieri.

                Ocolirea Tâmpei a fost la fel de light având în vedere traseul plat, aici am fost impresionat (negativ) doar de peisajul cam rar al pădurii, ca rezultat al furtuniilor sau a exploatării din zonă (nu cunosc proporția), sper doar să mai rămână ceva verde în zonă.

               Evident cireașa de pe tort al acestui concurs, a fost și rămâne ultima bucățică din traseu care duce ”La Troiță”, care pe lângă o frumoasă pantă care vrea să verifice dacă mai ai energie, mușchii de la picioare, voință, anul acesta a avut și noroi din belșug. Am vrut să mă conving că este terapeutic  și  ajutat de încălțările Hoka m-am tăvălit puțin prin noroi (dovada în poză), însă apoi după ce am ajuns la Troiță, sunetul de război parcă al tobelor (mulțumim frumos ) și o mână întinsă a unui voluntar care nu te lăsa să aluneci (mulțumesc frumos) m-au energizat și mi-au asigurat sprintul până la finish.

               A urmat un ceai cald, o evaluare scurtă a echipamentului și noroiului aferent, un suc bun de la Olympus și un shot Urban Monkey, papa bună #fărăbazaconii de la FruFru și o deplasare rapidă către casă și un duș fierbinte de data asta.

              A fost o ediție altfel, noroiul și ploaia au avut farmecul lor, voluntarii au fost de vis, mulțumim frumos pentru că ați îndurat frigul, ploaia și ne-ați încurajat!. Mă bucur că am putut participa măcar la un concurs de alergare anul acesta, probabil că a fost singurul (exclud concursurile care au scop clar definit de a strânge donații gen Hospice sau Rafael ) având în vedere prețurile care mi se par cam prohibitive (din 2-3 participări aș putea să-mi schimb încălțările la care am cam depășit kilometrajul) și abia aștept următoarea ediție (rămâne concursul meu preferat pe care sper că nu-l voi rata în niciun an).

 PS. Ediția din acest an a Semimaratonului Intersport Brașov a spijinit demersul celor de la Asociatia Magic care doresc să ofere cât mai multă joacă și bucurie copiilor cu afecțiuni grave –  la Spitalul de Copii din Brașov,  prin crearea unui spațiu de joacă potrivit și vesel în curtea interioară- încă mai puteți face donații pe paginile de AICI.